Unul dintre termenii moderni pe internet este “social media”; din păcate nu cred că este traductibil fără a comite un barmarism, limba română deja a înlocuit cuvântul cu sens “mass-media” prin mai-scurtul “media” – a încerca un fel de media-socială ca traducere ar fi de-a dreptul din topor. Prin urmare vă rog să-mi scuzaţi şi mie neruşinarea de a folosi un titlu la fel de intraductibil.
Social media vrea să reprezinte noua paradigmă a internetului, ideologia 2.0, ruperea barierelor dintre producătorii şi consumatorii de conţinut (barbarism: en. “content”), apropierea dintre oameni şi companii ş.a.m.d. E drept, progresele sunt uluitoare: avem bloguri, avem podcasturi, avem Twitter şi Facebook unde interacţionăm şi ca oameni dar şi ca ocupanţi ai unei funcţii, pe scurt se pare că sinergia s-a atins. Fiecare se exprimă liber.
Sau nu.
Facebook: Iniţial s-a dorit a fi o unealtă pentru a apropia oamenii care se cunosc şi care doresc să ştie despre alţii ce mai fac. Practic e un fel de hi5 mai curăţel, cu ceva opţiuni de securitate mai bine definite. Nu ştiu de voi, dar eu personal am adăugat ca prieten pe Facebook DOAR oamenii pe care îi cunosc personal şi care mă interesează încă – cu câteva excepţii. Tocmai ce am avut neplăcerea să îl scot de la prieteni pe Gabriel Toth: îl ştiam doar de pe blog dar eram vag eram curios; din păcate începuse să introducă cu ghiotura linkuri către articolele proprii , lucru de care n-am nevoie. Tot pe principiul ăsta NU adaug la prieteni companii şi NU dau Like pe pagina oricărui artist, companie sau produs. Cât mai puţine lucruri în “feed”, şi dacă se poate alea să fie personale. Cer prea mult?
Twitter: Şi de acolo tocmai am şters (unfollow) aproape 130 de persoane, rămânând cu 120 pe lista de urmăriţi; din cei 120 o parte sunt conturi personale de pe care sunt slabe şanse că se va scrie ceva, iar perioada de unfollow continuă cu persoanele care tweetuie banalităţi despre conferinţe, tweetmeeturi şi alte chestii care nu interesează pe nimeni.
Chestiunea aici este de matematică: dacă tu urmăreşti un om şi el spune prostii în 40% din tweeturi, tu obţii valoare 60%. Adaugă un al doilea om – ăsta vorbeşte chestii neinteresante în fix 50% din cazuri – agregat, tu obţii acum valoare totală 55%. Curba este descendentă pe măsură ce adaugi oameni, în final ajungând să asculţi o mare de banalităţi pentru alea 25-30 tweeturi chiar bune zilnic. Nu se pot agrega valori subunitare şi să obţii un rezultat măcar aproape de întreg.
Bloguri: Trecând peste faptul că e al treilea mediu unde poţi scrie/citi chestii (şi deci fute timpul), a citi bloguri reprezintă un exemplu clasic de vedere scurtă (short-sightedness); anume că în timpul în care citeşti 5 însemnări ale lui X sau ale lui Y ai fi fost mai câştigat dacă citeai literatură, ceva clasici acolo, 2-3 poezii. Eu unul am în reader cam 75 de bloguri, număr recent micşorat prin procedeul simplu “dacă nu-mi amintesc cine eşti, despre ce scrii sau măcar UN articol interesant atunci dispari din feed reader“. Aceeaşi chestiune cu valoarea agregată, adaug un om pentru că într-o vreme scria bine, doar pentru a constata 3 luni mai târziu că fie s-a lăsat de scris fie a dat-o în diverse. Mai mult fut timp cu managementul decât cu cititul de chestii interesante.
Servicii de IM (Skype, Yahoo, GTalk etc): În mod normal nu le-aş fi introdus aici, însă merită câteva menţiuni. Spre exemplu că dacă ai cea mai vagă urmă de respect pentru timpul tău nu adaugi în listă oameni pe care nu-i cunoşti sau cu care nu te tentează să mai vorbeşti şi peste 2 luni; în special cu vedere spre oamenii pe care-i culegi de pe forumuri, bloguri sau prin mailuri, care-ţi cer ajutor să facă nu-ştiu-ce sau nici eu nu ştiu să-ţi explice ce vor de fapt. Pentru comunicarea impersonală şi cât de cât ordonată există e-mail, pentru chestii care se întâmplă doar arareori există telefon, dacă întrebarea este suficient de generalistă scrii pe blog.
De asemenea: linkul către blogul propriu e ok la status, mass cu linkul către ultimul articol nu e ok; massuri cu “visit me at blabla.com” sigur nu sunt ok. Ca să nu intrăm în subtilităţi cu concursuri de referral şi alte alea, că nu termin până mâine. E ok dacă omul vorbeşte cu tine şi tu vrei ceva punctual, gen “ce plugin foloseşti” sau “legat de ultimul comentariu, să clarificăm chestii care nu se spun în public”, nu e ok să întrebi tu “m-ai citit?”. Pe scurt IM e un fel de social-media mai primitiv şi deci mai puţin cenzurat. Comportă-te frumos (behave, nigga) sau iei muie :D
De final, scoţând-o puţin din context pe Marieta,
Avem libertatea de a spune orice, uneori abuzăm de ea, avem libertatea de a scrie orice şi totuşi nu ne ascultă/citeşte nimeni. Vorbim în pustiu, nu ne bagă nimeni în seamă, totul se prăbuşeşte cu largul concurs al celor care ar trebui să conducă o ţară.
Cam aşa şi cu interneţii şi social media. Vorbeşti teoretic unei mulţimi infinite de ascultători potenţiali. Da’ în practică vorbeşti unui grup de plictisiţi pe care de fapt îi doare-n cur ce zici tu acolo, te citesc ca să treacă timpul. Postmodernism. Tre’ să fii al dracului de bun ca să te citeacă oamenii care chiar contează, fix ca-n viaţa reală. Başca ăia care chiar contează nu-s toţi pe internet, the drama!
E un pic scos din context, eu cam strigam a neputinţă, dar ideea e valabilă.
Asta nu înseamnă că nu ai dreptate cu ceea ce ai scris aici. Am încercat o apropiere de anumite evenimente, poate ai citit, dar am abandonat. Am si explicat de ce am renunţat la a mai urmări oameni care au preocupări pe care eu nu le desluşesc prea bine. Nu prea mai am timp pentru a învăţa şi lucrurile astea, am decis un plan de viitor limitat la ceea ce aş mai putea învăţa, dar social media nu face parte din acest plan. Pur şi simplu nu mă pricep.
Era să dau drumul la comentariu, mi-am amintit la timp. Pot să glumesc un pic?
Să moară Bibi dacă ştiu de ce nu m-ai dat deoparte, poate că sunt un experiment, poate că n-o dau în bară prea des. Am supravieţuit.
Ori de câte ori citesc aici trebuie să-mi limpezesc mintea. Nu e uşor.
am citit cu placere pana la partea cu IM. Cum sa primesc mass-uri cu ce scrie fiecare? in astia doi ani de cand am blog am ajuns sa vb si cu unii de mi-au lasat commenturi sau chestii, nu-s mai multi de 7 si-s trecuti aproape toti in grupul prieteni, doar 2 sunt la stuff, dar cum ar fi sa am 30 si sa primesc de la fiecare minim 2 mass-uri pe zi? asta e spam pana la urma. lasa la status ultimul titlu si gata, cine stie ca ai blog te gaseste asa, dar nu-l teroriza. e la fel ca la intamplarea ta cu facebook-ul! Ș)
Excelent!!!!!
desculţa:
thanks
Ionuţ:
E drept că s-au mai rărit ăştia, da’ am avut plăcerea să întâlnesc specimene pe la începuturi – cerând fie vizite fie clickuri pe reclame.
Marieta:
“Nu mă pricep” ăsta, venind de la cineva care totuşi încearcă să priceapă, spune multe despre cât de inteligibilă e toată chestiunea pentru omul mediu (the average Joe).
Privită din afară social media se vede ca un fel de joc în grup al unor copii tălâmbi. Tinerilor nu le pasă de rahaturi ca Twitter, şi ăsta e singurul compas de care avem nevoie: dacă media de vârstă e 45 şi găseşti acolo în special marketeri .. bleah. Moving on.
well fiecare are dreptul sa faca cu social media ce vrea, dar in mare parte ai dreptate, mai ales pe twitter si feed-uri la blog, de facebook nu ma leg ca acolo am facut curatenie si au ramas ca in cazul tau doar cei care ma intereseaza si da am sters si eu din y!mess pe cei care dadeau mass cu blogul…ghii go away
offtopic referral ma duce cu gandul exact la altceva decat ce zici u aici..si rimeaza cu LPS
[…] a scris despre social media. Sau social bullshit, cum spune el. De […]
Da, “media socială” e un barbarism inutil… Până la urmă social media este un neologism şi trebuie preluat ca atare. Pe de altă parte eu m-aş gândi cum să traduc social bullshit (:D), da’ mi că nu se face o exprimare atât de pe şleau :))
Şi da, right to the point cu articolul ăsta ;)
Adriana:
Workaholic! :D
Ananati:
Poi ‘mneata eşti traducătoare .. aştepţi invitaţii speciale?
Gladwell le zice bine pe tema : http://www.newyorker.com/reporting/2010/10/04/101004fa_fact_gladwell
In medie ce zici tu e adevarat, problema cu abordarea medie este ca da aceleasi rezultate peste tot. In medie populatia globului traieste cu citiva dolari pe zi. Te intereseaza ? Cit de mult ? In medie sexul dureaza juma’ de minut, seamana mult a viol, cam pute, se desfasoara intre unu’ beat si una urita etc. Te intereseaza ? Cit de mult ?
Pina la urma problemele medii nu prea conteaza.
Păi nu contează până nu ajungi să interacţionezi cu ele, mediocrităţile. Exemplu cu Twitter: ai un pool din care să-ţi alegi pe cine urmăreşti – şi de la un moment dat încolo nu mai ai pe cine să selectezi fără să ai parte de rahaturi. Cel puţin în .ro nu cred să fie peste 250 de oameni care merită urmăriţi, cu indulgenţă.
În fond nu-i problema mea, doar încerc să descriu cum arată mediana – şi de acolo fiecare în particular îşi face alegerile proprii.
Exact cum zici. Pe masura ce pool-ul total creste cu x patrat, cei urmaribil cresc cu x, de-aia atentia se distribuie dupa o curba zipf. Cind sunt 100,000 de participanti nominali din .ro sunt 5,000 activi, din care 250 urmaribili. Cind vor fi 500,000 de participanti nominali vor fi probabil 15,000 activi din care vreo 400 urmaribili. Sa fii intre cei 100 inseamna deci ca primesti undeva la 2-3000 de urmaritori, sa fii intre cei 400 inseamna deci ca primesti undeva la 6-8000 de urmaritori. Aia-i tot.