Ryzom, mini-introducere

Hai să încep prin a-mi declina competenţa: n-am. Ryzom e un mmorpg, dar o complet altă subclasă faţă de WoW şi AION, singurele pe care le-am mai încercat. Prin urmare nu vă ştiu face comparaţii cu alte jocuri.

~*~

Întregul set-up e relativ simplu şi foloseşte nişte trope clasice: avem o planetă de humanoizi (homins), nişte Puteri Religioase (kami şi karavan), entităţi mitologice pe care nu le-a văzut nimeni (The Great Dragon) şi Inamicul Etern (nişte insecte agresive numite kitins). Evident, hominii-s împărţiţi în naţiuni iar naţiunile sunt tradiţional vorbind aliniate unei religii.

Toată povestea se desfăşoară pe planeta Atys, un macro-organism asemănător cu un copac. Omenirea trăieşte cum poate pe scoarţă (bark), în aer vedem ramurile dar nu le putem atinge, iar dacă săpăm ajungem înspre rădăcini (Prime Roots). De fapt asta-i şi expoziţiunea jocului, povestea (lore) spune că un grup de mineri prea entuziaşti au săpat prea în adâncime, iar în decursul procesului au reuşit să deranjeze insectele kitin care trăiau în pace sub scoarţă. Hominii le-au distrus ouăle când le-au întâlnit, insectele au ieşit la suprafaţă şi i-au futut în gură pe oameni – într-o invazie care a luat întreaga omenire pe nepregătite. De altfel aşa începe orice personaj nou-creat, într-o tabără de refugiaţi fugiţi din calea urgiei, într-o regiune divorţată de restul lumii⁽ⁱ⁾. Odată ce bietul refugiat prinde ceva carne pe el, metaforic vorbind, el va pleca din Silan şi se va alătura lumii reale (numită foarte creativ Mainland). Dar să nu ne pripim cu povestea.

Jocul e lipsit de clase în sensul propriu al cuvântului, un personaj⁽ⁱⁱ⁾ putând să înveţe orice-i trăzneşte lui, fără a afecta alte aspecte ale mecanicii jocului. Cu alte cuvinte poţi învăţa şi să dai cu toporu’ şi să arunci flăcări, ba chiar e mai distractiv să le faci pe ambele; nici nu există un nivel general al personajului, ci doar nivelurile separate pentru fiecare skill în parte. Practic vorbind întregul joc e un sandbox, jucătorul nu primeşte un set liniar de chestii de făcut ci îşi alege ce vrea să facă. De aici curge şi că nu există o linie bătută în cuie în povestea jocului, există povestea de fundal iar pe această ţesătură fiecare e liber să adauge chestii prin roleplay⁽ⁱⁱⁱ⁾.

Din câte-mi dau seama jocul se adresează unei audienţe relaxate (casual) şi mature, care poate îndura să înveţe fără să se plângă şi care nu moare de dorul să dea cu lopata-n cap oricui şi oricând. Cu alte cuvinte, dacă tot ce vrei e să own noobs şi să faci pe deşteptu’ cu ce nivel ai, nu-i de tine. De fapt aspectul de sandbox suge grav în acest sens, pentru că pe măsură ce atingi maximul în tot mai multe chestii, rămâi fără chestii de făcut^(iv). Chiar dacă un skill are 250 de niveluri^(v) şi-ţi va lua luni şi ani să atingi niveluri înalte în tot ce vrei, totuşi vine un moment când te plictiseşti să tooot faci aceleaşi lucruri. Bun, dai cu toporu’ şi faci X+n damage în loc de X; aşa, şi? Dincolo de grind care-i un aspect în orice MMO, lipsa de conţinut nou se cam simte.

~*~

Totuşi, deşi din ce scriu aici ar părea că nu merită timpul, jocul are şi nişte aspecte interesante care-i dau adâncime.

Spre exemplu avem sistemul de crafting, care e complet la mâna unui jucător. Omorârea unui animal sau a unui bandit nu-ţi oferă nimic de valoare prin sine, nu omori un animal şi câştigi Scutul de Prestigiu Ultim. Nici vorbă, animalu’ îţi va da materiale -piei, oase, gheare, coarne, mustăţi ş.a.m.d.- pe care le poţi apoi combina tu (sau alt crafter mai priceput) într-o reţetă la finele căreia obţineţi ceva. Se fac bijuterii, se fac armuri, se fac scuturi şi arme astfel. Trebuie să faci diferenţa între materialele diferitelor animale (şi bonusurile oferite), trebuie să experimentezi cu o grămadă de combinaţii până găseşti o reţetă care-ţi dă un produs final cu stats bune. Pe lângă asta, orice material există în 5 grade de calitate diferite, de la basic până la supreme, trecând prin fine, choice şi excellent. Nu întotdeauna un item făcut exclusiv din materiale supreme îţi va da cele mai bune bonusuri, osul lumii trebuie uneori să fie un os tare (ţărănesc, necizelat, teoreric de grad inferior).

Pe lângă quartering, jocul are şi o importantă componentă de harvesting. Datu’ cu sapa mai pe româneşte spus, o îndeletnicire care pentru un începător suge grav prin dificultatea învăţării subtilităţilor. Pentru orice material din regnul animal există un echivalent care poate fi extras din pământ, chestie care adaugă complexitate craftingului şi care te poate ţine ocupat o bună bucată de vreme. Poţi fie să omori ierbivore până faci cu nervii pentru câteva piei (nu mereu cad aceleaşi materiale de pe un animal), sau te aşezi frumos în genunchi şi scoţi fibre, în relativ aceeaşi cantitate la fiecare nod.

Sigur, e dificil să sapi. În primu’ rând, nu ştii mereu unde-s materialele; ele şed sub pământ în depozite pentru care prima dată faci tracking^(vi). După ce ai găsit locul aproximativ al unui depozit, te apuci şi prospectezi după materiale; în cazul în care şi găseşti ceva care-ţi trebuie (if you pop a node), te pui frumos şi poţi în final extrage. Moment în care, funcţie şi de cât chef au cerurile să te fută în gură, nodul pe care-l sapi începe să piardă din stabilitate şi din rezistenţă; îţi poate exploda în faţă (cu damage suficient cât să mori), îţi poate scoate gaze (care dau damage tuturor pe o mică rază), sau poate pur şi simplu să moară prematur înainte să scoţi tot ce puteai din el. A, iar dacă eşti norocos de tot depozitul e pe traseul vreunui carnivor sau alt aggro, ca să chiar ai motiv să stai în alertă^(vii).

Animalele-s sociabile între ele, chestie care poate fi faină sau enervantă în funcţie de nevoile tale. Sigur, e fain să vezi că se apără între ele în turmă, până-ţi dai seama că din vânător ai devenit vânat. Bonus, sunt sociabile şi inter-specii în câteva cazuri, chestie pe care o vei uita şi-o vei păţi din nou cu proxima ocazie, spre completa disperare a echipei tale de antrenament. Să omori o pasăre din specia X şi să urmeze un viol în grup al unui stol din specia Y e o chestie pe care încă n-o ştiu cataloga drept genială sau futu-i mă-sa. Flora şi fauna se schimbă odată cu anotimpul, materialele de grad superior nu apar decât în anumite condiţii atmosferice sau sezoniere, e o lume în continuă mişcare^(viii).

~*~

Eu unul joc de vreo 6 luni la momentul scrierii articolului, şi probabil o să mai joc ceva vreme. E obositor şi totuşi nu e, mereu găseşti ceva de făcut ce n-ai încercat încă să faci. Iar dacă totuşi ai făcut tot ce puteai, merită un log-in fie doar şi pentru prietenii pe care ţi-i faci pe drum. Dacă vă apucaţi de joc, daţi un semn pe mailul in-game către Mjollren :)