Hype, hype, hype

Văd prin comentariile lăsate serialului Game of Thrones:

Prea multa reclama. M-am hotarat sa il incerc.
Multumesc [uploaderului] !

Eu unul sînt anti-social, în sensul nou al termenului. Dacă-mi dă un prieten link la o melodie şi-mi zice că-i faină, ascult. Dacă nu-mi pare faină, întreb ce i-a plăcut. Aflu, mai schimbăm o părere, totu’ e ok chiar dacă la final n-am căzut în fund de încântare.

Pe de altă parte, nu-mi place deloc chestia asta cu like, share, distribute, subscribe etc. Bun, un om a tweetuit un videoclip. Doi au făcut asta, cinci au făcut asta .. ei, şi? Cumva, recomandările astea făcute impersonal nu prea au tracţiune la mine. Sigur, probabil i-a plăcut lumii în vreun fel, dar în ce fel? Vorba aia, dai retweet şi dacă râzi de om şi dacă râzi cu omu’, deci nu-i niciodată clar.

Ei, ceva se schimbă. Devine din ce în ce mai greu să ignor diverse chestii fără să mă rup cu totul de ele. Vreau să nu mai văd advertoriale pe bloguri? Sigur, s-a rezolvat, ştergând trei sferturi din feeduri într-o primă fază, iar într-a doua încetând să mai citesc feedurile. Na, c-am “rezolvat” problema cu totul.

Zic deci, devine din ce în ce mai eficient să privesc 15 secunde la un videoclip, să spun “e de căcat” şi să merg mai departe. Data viitoare când se face referinţă la videoclip nu trebuie decât să dau din cap a ştiutor şi să strâmb din buze pentru că se discută despre o mizerie pe care o ştiu. Dar să ignori hype-ul, reclama, alea? Nu mai merge. Tre’ să tai jos totul, să nu urmăreşti pe nimeni, să nu accepţi conţinut “produs” sau reprodus de lumea anonimă, fără filtru. Pur şi simplu, UGC(i) a fost doar o mică problemă, o încercare neizbutită. Din urmă vine social media, şi cotropeşte tot.

Iar chestia asta începe să mă agaseze.

----------
  1. Adică user-generated content []
----------
Feluri de exprimare
Dimensiunea abstractă a culturii