Mirosea sângeriu. În crugul cerului luna zăcea nemişcată, roşie ca o pată pe rochiţa satinată a unei fete. Abia vântul ce adia oleacă prin duhoarea aerului cald şi pâclos, cald şi liniştit ca suflarea lui Eol prin somn. Paşii robului apăsau trudit pe cărarea dintre spice, iar urmele de bici încă stăteau proaspete pe spinarea [...]
Filmul fusese chiar bun. Pornise încet, cu explicaţii, imagini superbe, argumente. Făcuse o călătorie cu spectatorii în cârcă, ajunsese în trecut, urmărise civilizaţiile, mersese pe urmele evoluţiei lor, totul ca la carte. Şi totuşi .. lipsea ceva. Lipsea compasiunea pentru om. Era parcă prea matur, făcut pentru supraoameni. La naiba, gândi Ghiţă, păi io aş [...]
Copilul obosise de la atâta joacă. În lumea lui albăstrui-strălucitoare, totul era frumos .. Până și căluțul din lemn dădea din cap încet a-ncredere. Mami veni în cameră să-i așeze perna și să-i spună “noapte bună”. Un sărut pe obraz, un zâmbet cald, iar prin ușa întredeschisă lumina dulce a lămpii de pe hol rămânea [...]
Eşti om ca toţi oamenii, trăieşti, mori. Te-au îngropat, eşti în pământ întru veşnicie. Şi totuşi rămâne o luminiţă, un impuls, un fel de circuit integrat în eter care reprezintă persoana ta, calibrat exact pentru a te reprezenta în configuraţia de pe pământ. E un fel de “tu” imaterial, al veşniciei, suspendat într-un loc nedefinit [...]
Un ceas ticăie în întunericul colţului unde a fost aruncat. Camera mi-e încărcată cu nimicuri ce -poate,nu-mi amintesc- odată mi-au fost dragi. Încet, măsor covorul pas cu pas. Şi iarăşi. Aş fuma, dar ansamblul gesturilor necesare este himeric. Mă împiedic de firul telefonului, tăiat din rădăcină. Dacă mi-ar fi cu putinţă să mişc maxilarele, aş [...]
Era odată un om. Aşa începe povestea. Începe cu un om. Dragan Petricevici îi spune. A debarcat pe Bega acum câţiva ani buni, şi a făcut ce ştia el mai bine să facă: baschet. Echipa locală, o necunoscută totală decada trecută, a înflorit sub mâna acestui micuţ şi rotofei antrenor. An după an, meci după [...]
Am trăit somnul de veci. O călătorie în tern, o adormire a simţurilor. Păşeam spre Niciunde, căutam harta spre Nicăieri, găseam pe Nimeni. Până şi ecoul murise demult, de nesomn şi bătrâneţe. Vietăţi mici îmi mişunau pe la picioare, prin humă şi umezeală. Atmosfera însăşi plutea tulburiu în faţa ochilor, ÎN ochi, duhnind a pâclos [...]
Comentarii recente