Jos lumea se reculegea, se refăceau grupuri, noth’ special. Except this:
Urcăm fain, claie peste grămadă, între, peste şi lângă scaune, şi în 10 minute poposim la Mănăstirea Sf. Ilie. Cred.
Am stat 5 minute, cât să iasă primul val de grăbiţi şi turbaţi, apoi am luat frumos potecuţa înspre poiană. Pauza de 40 de minute îmi fusese suficientă cât să nu gâfâi ca o locomotivă la urcarea înapoi.
Desigur, lumea se reculege aşa cum ştie ea mai bine:
Unde-i carne, nu lipsesc cuţulachii:
Pentru cine nu ştie, peştera Româneşti este situată în comuna cu acelaşi nume, iar acolo se ajunge prin Coşava. Din localitate, urcarea durează aproximativ un ceas, cam la 3 sferturi din drum existând o mică poieniţă, numai bună de popas. Da’ până acolo!
Pentru un om al munţilor ca Alexandra, timpi de 60 de minute sunt [...]
Cum ziceam mai devreme, am făcut una bucată popas.
Una bucată pârâu lângă, numa’ bun de exersat talente foto.
Restu’ pozelor merg fără description.
Aaa, haven’t updated in a while.
No, duminică 4.10.2009 a fost concert aniversar la Româneşti. De obice le ratez, din simplul motiv că mi-e naşpa să plec singur şi să mă lipesc de alţii pe drum. Last time I did that, am nimerit pe lângă un nene care era căţărător experimentat, şi m-a alergat de nebun [...]
Comentarii recente