Aşa să-mi ajute diacritica, să-mi îndrepte calea şi să mă izbăvească de cel rău 
Ca vorbitor nativ de limba română, înţeleg şi mă angajez să respect următoarele principii atunci când folosesc limba română:
1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i. (Detalii.)
2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e. (Detalii.)
3. Voi scrie întotdeauna Nu fi ! , cu un singur i. (Detalii.)
4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii). În rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost. (Detalii.)
5. Voi scrie întotdeauna o zi, Zi ! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă. (Detalii.)
6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi copiii (tăi) la şcoală! (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!. (Detalii.)
7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti, poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că, în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i la infinitiv, viitor şi condiţional. (Detalii.)
8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau doamnele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului. (Detalii.)
9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri. (Detalii.)
10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri. (Detalii.)
De asemenea, înţeleg şi sunt de acord că în momentul în care încalc oricare dintre principiile de mai sus îmi pierd dreptul de a declara ca limbă maternă limba română. Sunt de acord ca, în caz contrar, să fiu urmărit pentru înşelăciune şi abuz de încredere, faptul de a fi ziarist constituind, în acest context, circumstanţă agravantă.
Mulţumesc pentru publicitate, dar îmi faci, te rog, hatârul sâ-l pui între ghilimele şi să scrii dedesubt că-i al meu, cu linkul spre textul iniţial?
Amin. Ma gandeam ca s-o subintelege cum c-ar fi al tau, fiind plin de linkuri catre tine, then again, ai dreptate.
Intrebare: Cum putem noi, oamenii de rand, afla mai multe despre tine? Caut un indiciu plauzibil, care sa-ti justifice inepuizabila imaginatie si “stiinta de carte”. Multumesc!
Despre mine?!
Despre dAImon nu ştiu, da’ despre mine nu-i nimica de aflat, sunt cel mai de rând om de rând.
Io stiu doar ca-i plac pompierii.
dAImon, si mie imi place cum scrii, chiar daca te-am descoperit doar azi, te adaug la Bookmark, bafta!
Totuși, de ce lași spațiu îainte de semnul exclamării?
I do? Unde?
Las spaţiu când vreau să subliniez importanţa semnului, spre exemplu când scriu “?!”. Sper să nu fiu împuşcat pentru asta.
Scuze că intervin, dar în tot articolul ista, unde se comentează acum, unde e un semn al exclamării, e un spaţiu înainte (cu excepţia locurilor în care închizi o paranteză înainte de “!”
.
Eu nu te condamn … ştiu că nu e corect dar mie mi-a intrat în reflex să las spaţiu înainte de “!”, “?”, “…” şi uneori chiar şi înainte de “:”. La restul nu
Tu poţi scrie cum doreşti, doar e blogul tău, dAImon