{"id":1343,"date":"2013-12-11T03:18:02","date_gmt":"2013-12-11T01:18:02","guid":{"rendered":"http:\/\/daimon.me\/blog\/?p=1343"},"modified":"2013-12-11T03:18:02","modified_gmt":"2013-12-11T01:18:02","slug":"uneori-visez","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/daimon.me\/blog\/2013\/12\/uneori-visez\/","title":{"rendered":"Uneori visez"},"content":{"rendered":"
\n

Uneori visez. Chestia ciudat\u0103 cu visele mele, cel pu\u0163in cele pe care mi le pot aminti, este c\u0103 le pot \u015fi controla. Nu pentru c-a\u015f avea eu puteri supranaturale, ci pentru c\u0103 ele se apropie prea mult de limita con\u015ftientului. Visez, \u015fi \u00een timp ce ac\u0163iunea se deruleaz\u0103, pot auzi por\u0163iunea din creier care se ocup\u0103 de “regie” cum caut\u0103 frenetic s\u0103 decid\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai departe. Nu de pu\u0163ine ori m-am trezit din somn, continu\u00e2nd s\u0103 m\u0103 \u00eentreb ce ar fi trebuit s\u0103 fac\u0103 personajele mele din vis, respectiv ce op\u0163iuni aveau de fapt la dispozi\u0163ie. Evident, visele \u00een care \u015ftiu ce pune la cale regizorul nu mai au mare efect asupra mea, pentru c\u0103 aflu \u015fi eu simultan cu creierul propriu ce se va \u00eent\u00e2mpla.<\/p>\n

N-am visat c\u0103 zbor dec\u00e2t o singur\u0103 dat\u0103 \u00een via\u0163\u0103, pentru c\u0103 de obicei m\u0103 trezesc \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi imaginez (con\u015ftient deja, da?) cum e senza\u0163ia de zbor. O singur\u0103 dat\u0103 mi-a ie\u015fit figura, o singur dat\u0103 am dormit suficient de ad\u00e2nc \u015fi am reu\u015fit s\u0103 imit \u00een minte senza\u0163ia de u\u015fur\u0103tate a trupului nepurtat de aripi, doar \u00eenclinat cumva \u00een direc\u0163ia de deplasare \u015fi liber de greutatea pa\u015filor.<\/p>\n

Dinjos v\u0103 voi povesti un alt vis ne-regizat, cu slabele mele puteri de a mi-l reaminti \u00een detaliu. O fo’ acum multe luni, \u015fi totu\u015fi a fost \u00eentr-at\u00e2t de intens \u00eenc\u00e2t m-a b\u00e2ntuit mult\u0103 vreme dup\u0103 ce l-am visat. Ad\u00e2nc \u015fi prost am dormit \u00een ziua aia …<\/p>\n

~*~<\/p>\n

M\u0103 g\u0103sesc pe o strad\u0103. M\u0103rgina\u015f\u0103. Este foarte evident lucrul \u0103sta, pentru oricine a v\u0103zut vreodat\u0103 cum arat\u0103 cartierele limitrofe ale oric\u0103rui ora\u015f rom\u00e2nesc. Blocuri \u00eenalte de un g\u0103lbui-scorojit, iarba cresc\u00e2nd dezl\u00e2nat pe marginea drumului, ochiuri de geam pe alocuri sparte care completeaz\u0103 o atmosfer\u0103 sordid\u0103. De fapt spun gre\u015fit ora\u015f, pentru c\u0103 de\u015fi am blocuri \u00een fa\u0163a ochilor, totu\u015fi nimic nu seam\u0103n\u0103 a ora\u015f \u015fi civiliza\u0163ie; ar putea fi la fel de bine o strad\u0103 \u00een mijlocul lui niciunde; nu am m\u0103rci ale civiliza\u0163iei care s\u0103 m\u0103 plaseze “la ora\u015f”.<\/p>\n

Eram deci pe o strad\u0103, \u015fi trebuia s\u0103 ajung .. dracu \u015ftie unde. Dar m\u0103 gr\u0103beam, \u015fi dac\u0103 nu m\u0103 gr\u0103beam atunci simpla aflare \u00een zona respectiv\u0103 m\u0103 f\u0103cea s\u0103 gr\u0103besc pasul. Sim\u0163eam ochi duri privind dimprejur, de\u015fi altfel mu\u0163enia locului era morm\u00e2ntal\u0103. Remarcabil de altfel, asta e o tr\u0103s\u0103tur\u0103 relevant\u0103, t\u0103cerea complet\u0103 de parc-a\u015f fi \u00eentr-un film de groaz\u0103 \u00een care a\u015ftept\u0103m s\u0103 sar\u0103 de undeva criminalul, pericolul.<\/p>\n

O iau la pas, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ghicesc \u00eencotro merg. Din urm\u0103 m\u0103 prinde \u00eenserarea, f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 oprire – diverse aspecte ale scenei cad \u00een penumbr\u0103, se sting \u00eencet-\u00eencet. Ies de pe strad\u0103, dau \u00een alta, apoi \u00een alta, toate seam\u0103n\u0103 \u00eentre ele \u015fi nu-i una care s\u0103-mi dea vreun indiciu \u00eencotro m\u0103 duc. Nu privesc dec\u00e2t arareori \u00eenapoi, nu v\u0103d nimic \u015fi totu\u015fi \u015ftiu<\/em> c\u0103 ceva este \u00een urm\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103. Oameni care au violen\u0163\u0103 \u00een minte, c\u00e2ini maidanezi pe al c\u0103ror teritoriu voi fi un intrus odat\u0103 cu c\u0103derea complet\u0103 a serii. Merg, merg, nu pot spune c\u00e2t\u0103 vreme. Cert este c\u0103 la o bifurca\u0163ie am de ales \u00eentre dou\u0103 drumuri ce par suficient de diferite .. \u015fi aleg gre\u015fit. Ies pe un mal al unei ape micu\u0163e, un soi de canal urban care-i \u00eens\u0103 cumva m\u0103rginit \u00eentr-o parte, strada mea este \u00eenfundat\u0103 cu piciorul unui pod sau ceva foarte mare care blocheaz\u0103 trecerea complet.<\/p>\n

Este sunet, \u00een sensul c\u0103 auzi t\u0103cerea apei \u015fi t\u0103cerea str\u0103zii, \u00eens\u0103 nu mai este lini\u015ftea morm\u00e2ntal\u0103 descris\u0103 mai devreme. Pe ap\u0103 nici urm\u0103 de vas, plut\u0103 sau alt\u0103 form\u0103 de transport pe care a\u015f putea-o folosi, de\u015fi timp de o microsecund\u0103 am sperat ca asta s\u0103 fac\u0103 alegerea una corect\u0103. Eu merg, continui s\u0103 merg p\u00e2n\u0103 la \u00eenfundare, p\u00e2n\u0103 la \u00eent\u00e2lnirea pere\u0163ilor podului cu cei ai cl\u0103dirilor, iar din urm\u0103 tot r\u0103sar ochi \u015fi \u00een final se desprind col\u0163i \u015fi forme butuc\u0103noase din urma mea. Tot ce r\u0103m\u00e2ne \u00een minte este galbenul-co\u015fcovit al pere\u0163ilor mu\u0163i, o t\u0103cere veche \u015fi inuman\u0103 c\u0103reia nu-i pas\u0103 de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la nivelul solului. Pere\u0163ii mu\u0163i, \u00eenal\u0163i \u015fi f\u0103r\u0103 vreo fereastr\u0103, ro\u015fi de vreme \u00eens\u0103 puternici \u015fi altfel de netrecut, oric\u00e2t de mare ar fi voin\u0163a sau n\u0103zuin\u0163a mea …<\/p>\n

Dup\u0103 care trezirea. Galbenul \u0103la scorojit m\u0103 h\u0103ituie\u015fte de atunci \u00eencoace, ba chiar i-am g\u0103sit \u015fi o slab\u0103 aproxima\u0163ie undeva \u00een realitate.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

\u00a0Chestia e c\u0103 am avut o serie de vise similare, \u00eens\u0103 nu identice. Ce se p\u0103streaz\u0103 \u00eentre ele este t\u0103cerea morm\u00e2ntal\u0103, lini\u015ftea dat\u0103 de un loc altminteri p\u0103r\u0103sit, \u015fi pe care-l presim\u0163i c-ar con\u0163ine totu\u015fi fiin\u0163e ce poate nu \u0163i-s binevoitoare. Aceea\u015fi senza\u0163ie de \u00eencordare, de aten\u0163ie concentrat\u0103 pentru a nu fi luat prin surprindere de vreun c\u00e2ine sau boschetar ce te consider\u0103 nedorit. Mai am vise de aceea\u015fi culoare verde-stricat cu tonuri de g\u0103lbui, spre exemplu unul \u00een care \u00eenotam \u00een apa Beg\u0103i, foarte joas\u0103 \u015fi foarte murdar\u0103, \u00een ceva \u00eentrecere. \u00cemi amintesc un vis \u00een care trec printr-o hal\u0103 plin\u0103 ochi cu un material de consisten\u0163a \u015fi cu aspectul b\u0103legarului, care cumva era \u00eenc\u0103rcat pe ceva nav\u0103 \u015fi prin care a trebuit s\u0103 trec fizic ((Nu-i clar cum)). Am un vis \u00een care \u015fedeam pe-o banc\u0103 \u015fi-un alai de nunt\u0103 trece vesel, iar eu \u00eel urm\u0103resc spre a intra ((printr-o cr\u0103p\u0103tur\u0103 din zid, no less<\/em>)) \u00een curtea unei fabrici p\u0103r\u0103site. Unde de altfel curtea e mic\u0103 \u015fi p\u0103trat\u0103, iar pere\u0163ii te \u00eempresoar\u0103 amenin\u0163\u00e2nd prin t\u0103cere, un contrast at\u00e2t de izbitor cu lumea “de afar\u0103” \u00eenc\u00e2t \u0163i-e fric\u0103 \u015fi s\u0103 respiri; nu v\u0103d nici o ie\u015fire, caut \u00eentr-un corp de cl\u0103dire dar e \u00een \u00eentregime p\u0103r\u0103sit, apoi reu\u015fesc s\u0103 trec printr-o u\u015f\u0103 cu gratii doar spre a m\u0103 g\u0103si \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere cu un c\u00e2ine agresiv \u015fi aspect de maidanez rufos. Nu mi-e clar cum i-am tri\u015fat aten\u0163ia, \u00eens\u0103 trec\u00e2nd de a doua poart\u0103 cu gratii m\u0103 v\u0103d din nou pe o strad\u0103 clar din ora\u015f, cu pomi, cu oameni, cu sunete \u015fi mai ales culori calde. Foarte pregnant\u0103 diferen\u0163a.<\/p>\n

\u00centr-un fel chiar e o reamintire a preumbl\u0103rilor mele pe str\u0103zi m\u0103rgina\u015fe \u015fi o revedere a fabricilor \u00een ruin\u0103 pe care le-am vizitat. Oarecum. \u00cens\u0103 nu complet.<\/p>\n

Am vizitat, spre exemplu, Cazarma “U” din Timi\u015foara, care-i l\u0103sat\u0103 \u00een ruin\u0103 de zeci de ani. Am intrat f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pese prea mult, am tres\u0103rit c\u00e2nd am constatat c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r erau oameni ai str\u0103zii acolo, \u015fi totu\u015fi am p\u0103\u015fit \u00eenauntru pentru c\u0103 m\u0103 m\u00e2na dorin\u0163a s\u0103 v\u0103d \u015fi pozez locurile. Iar oamenii chiar n-or avut nimic cu mine, \u015fi am ie\u015fit \u00eentreg de-acolo, ba chiar mi-am dus \u015fi prietenii \u00een vizit\u0103 o tur\u0103 ((Peste protestele lor, \u015fi dup\u0103 ce-am avut fix aceea\u015fi discu\u0163ie pe care-o purtasem \u00een mine \u00eensumi)) f\u0103r\u0103 s\u0103 p\u0103\u0163im nimic. Am intrat repet\u00e2ndu-mi c\u0103 oamenii dac\u0103-s prezen\u0163i nu-s violen\u0163i, c\u0103 dac\u0103 ar fi atunci s-ar fi auzit de mult prin t\u00e2rg, c\u0103 \u00een fine \u015fi lor le-o fi fric\u0103 de-un str\u0103in \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103. Toate chestii corecte de altfel, \u00eens\u0103 subcon\u015ftientul nu se ocup\u0103 cu logica, \u015fi r\u0103m\u00e2ne acel “dac\u0103 ar fi fost altfel..<\/em>“.<\/p>\n

Idem, am vizitat fosta fabric\u0103 ILSA, cu v\u00e2ntul tr\u00e2ntind u\u015file \u00eentre hale de mi se ridica p\u0103rul \u00een cap .. dar am ie\u015fit, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc picior de om sau animal de care s\u0103 trebuiasc\u0103 s\u0103 m\u0103 feresc, darmite s\u0103 fug. Am intrat, am v\u0103zut fostele hale c\u0103zute \u00een uitare, am privit prin geamurile sparte. Am v\u0103zut cataloage de produse \u015fi r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e de l\u00e2n\u0103, \u00eenc\u0103peri str\u00e2mte pe unde “mergea” tubul de aerisire \u015fi unde era s\u0103 r\u0103m\u00e2n blocat, casa liftului care st\u0103tea c\u0103scat\u0103 \u015fi-n care m-am aplecat s\u0103 pozez.Am fost pe acoperi\u015f \u015fi-am v\u0103zut de sus Take Ionescu cu ma\u015finile merg\u00e2nd domol pe-acolo, am v\u0103zut rutina \u015fi banalul \u00een nudul lor, colec\u0163ii de blocuri \u015fi institu\u0163ii.<\/p>\n

\u015etiu c\u0103 dintotdeauna m-au fascinat lucrurile c\u0103zute \u00een uitare \u015fi decrepitudine, precum \u015fi ma\u015fin\u0103riile ce func\u0163ioneaz\u0103 singure sau func\u0163ionau c\u00e2ndva. Pe c\u00e2nd eream copil mergeam cu tata la el la munc\u0103, \u015fi cel mai fain lucru -\u015fi cel mai nasol, simultan- era s\u0103 scurt\u0103m drumul trec\u00e2nd prin camera boilerelor ((Nu-mi amintesc exact.. \u015ftiu doar c\u0103 erau ceva cazane sub presiune care scoteau aburi)). Tot la tata la munc\u0103 am v\u0103zut \u015fi-am fost interesat de strung, ma\u015fin\u0103ria infernal\u0103 care prelucreaz\u0103 fier \u015fi-i complet nep\u0103s\u0103toare la oameni \u015fi rat\u0103rile lor ((Failures \u00een englez\u0103, incapacitatea de a exploata corect un lucru, cu un frumos exemplu practic<\/a>.)). Computerul nu este dec\u00e2t o extensie natural\u0103 a acestor ma\u015fin\u0103rii, un procesor fiind suficient pentru a m\u0103cina date \u015fi a scuipa rezultatele cu monotonia infinitului, at\u00e2ta vreme c\u00e2t este curent \u015fi sunt suficiente date.<\/p>\n

Dar, cum ziceam, nu mi-e clar dac\u0103 toate astea au vreo leg\u0103tur\u0103 \u00eentre ele.<\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Uneori visez. Chestia ciudat\u0103 cu visele mele, cel pu\u0163in cele pe care mi le pot aminti, este c\u0103 le pot \u015fi controla. Nu pentru c-a\u015f avea eu puteri supranaturale, ci pentru c\u0103 ele se apropie prea mult de limita con\u015ftientului. Visez, \u015fi \u00een timp ce ac\u0163iunea se deruleaz\u0103, pot auzi por\u0163iunea din creier care se …<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[45],"tags":[],"class_list":{"0":"post-1343","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","6":"category-jurnal","7":"anons"},"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1343","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1343"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1343\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3598,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1343\/revisions\/3598"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1343"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1343"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1343"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}