{"id":1870,"date":"2011-04-03T05:01:08","date_gmt":"2011-04-03T02:01:08","guid":{"rendered":"http:\/\/daimon.me\/blog\/?p=1870"},"modified":"2011-04-03T05:01:08","modified_gmt":"2011-04-03T02:01:08","slug":"scheletul-de-sub-pat","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/daimon.me\/blog\/2011\/04\/scheletul-de-sub-pat\/","title":{"rendered":"Scheletul de sub pat"},"content":{"rendered":"
\n

\u00cen englez\u0103 \u00een original scheletul e-n dulap, dar s\u0103 nu ne \u00eempiedic\u0103m acum de detalii v-a\u015f ruga.<\/em><\/p>\n

Scriam acum multe luni<\/a> despre leg\u0103turile dintre p\u0103rin\u0163i \u015fi copii explicate prin ochii analizei tranzac\u0163ionale. Spuneam acolo c\u0103 oric\u00e2t de rea este copil\u0103ria, totu\u015fi ea p\u0103streaz\u0103 prin natura ei o d\u00e2r\u0103 de inocen\u0163\u0103, un fir de nep\u0103sare, o r\u0103d\u0103cin\u0103 de fericire. M\u0103car timp de 24 de ore c\u00e2t ai fost copil, probabil s-a g\u0103sit cineva c\u0103ruia s\u0103-i ar\u0103\u0163i dragoste necondi\u0163ionat\u0103 \u015fi care s\u0103-\u0163i \u00eentoarc\u0103 sentimentul. \u015ei mi se p\u0103rea c\u0103 e bine s\u0103 te dep\u0103rtezi de oameni \u00een cazul \u00een care \u0163i-au futut fericirea aia, c\u0103-i bine s\u0103 pleci \u015fi s\u0103 \u00eengropi ad\u00e2nc trecutul \u00een speran\u0163a c\u0103 nu vei dezgropa vreodat\u0103 scheletele din acel dulap. Credeam c\u0103 po\u0163i evita mizeria \u015fi doar s\u0103 p\u0103strezi acel sub\u0163ire fir care te leag\u0103 de inocen\u0163\u0103.<\/p>\n

\u015ei totu\u015fi …<\/p>\n

\u015eti\u0163i probabil vorba aceea \u00een\u0163eleapt\u0103 despre distan\u0163a insurmontabil\u0103 dintre doi oameni afla\u0163i la 5 metri distan\u0163\u0103? Cel mai probabil cunoa\u015fte\u0163i minim un astfel de caz, fix ca-n descriere, oameni ce-or fost apropia\u0163i chiar prin s\u00e2nge \u015fi care acum nu-\u015fi mai vorbesc de\u015fi ar avea la \u00eendem\u00e2n\u0103 literalmente ZECI de modalit\u0103\u0163i de comunicare. Mame cu fiice, bunici cu nepo\u0163i, nepo\u0163i cu m\u0103tu\u015fi, veri \u00eentre ei, acelea\u015fi drame \u015fi la oameni de 24 de ani \u015fi la oameni de 51 de ani. Tare vechi, min\u0163i \u00een coliziune, ego-uri prea mari pentru spa\u0163ii prea mici .. paleta gre\u015felilor \u00een familii \u015fi-ntre prieteni este vast\u0103.<\/p>\n

Ei, am \u015fi eu o astfel de situa\u0163ie. Nu dau aici detaliile, sunt rufe murdare \u015fi nu v\u0103 pas\u0103 ce culoare au \u015fi cine le-a purtat. Tot ce conteaz\u0103 este c-am rupt leg\u0103tura acum N ani cu o persoan\u0103 care la suprafa\u0163\u0103 p\u0103rea mieroas\u0103 \u015fi dulce, iar \u00een particular se dovedea a fi mai degrab\u0103 dictator \u00een miniatur\u0103. Dictator semi-analfabet, de altfel.<\/p>\n

Vreme de ani buni m-am sim\u0163it m\u00e2ndru de chestiune, m\u00e2ndru \u00een sensul c-am reu\u015fit s\u0103-mi rup m\u00e2neca de nebun \u015fi s\u0103 tai o leg\u0103tur\u0103 boln\u0103vicioas\u0103. Asta a trecut prin ignorat apeluri telefonice, evitat locuri comune \u015fi \u00een principiu o estompare a tr\u0103s\u0103turilor persoanei \u00een mintea mea. Un fel de narcotic, s\u0103 spunem. Totu\u015fi ceva nu se leag\u0103, vede\u0163i voi? Nu po\u0163i fugi la nesf\u00e2r\u015fit<\/em>. M-am \u00eentrebat, dac\u0103 X moare a\u015f merge la \u00eenmorm\u00e2ntare? Spun sincer c\u0103 nu \u015ftiu \u00eenc\u0103. M-am \u00eentrebat \u00een ce condi\u0163ii a\u015f accepta s\u0103 reiau leg\u0103tura. Nici asta nu \u015ftiu, nu \u015ftiu s\u0103 pun condi\u0163ii, prin urmare starea de fapt se men\u0163ine. \u015ei nu este normal, \u00eenc\u0103 nu joc pe terenul meu din moment ce nu-i \u015ftiu nici trasa marginile. Amar-putred, \u015fti\u0163i gustul acela s\u0103lciu de m\u0103r vierm\u0103nos? A\u015fa-s rela\u0163iile astea.<\/p>\n

\u015ei totu\u015fi .. ceva mi s-a schimbat \u00een configura\u0163ia intern\u0103, am digerat o lec\u0163ie poate evident\u0103 altora. Tot din analiza tranzac\u0163ional\u0103 \u015ftim un lucru: \u00eei purt\u0103m pe cei apropia\u0163i \u00een noi \u00een\u015fine, t\u00e2r\u00e2ndu-le imaginea, tarele \u015fi reflexele dup\u0103 noi prin via\u0163\u0103 – chiar dac\u0103 ne desp\u0103r\u0163im de ei fizic. Imaginea cuiva ce a fost apropiat merge cu noi, stafia lui doarme cu noi \u015fi g\u00e2ndurile lui m\u0103n\u00e2nc\u0103 cu noi – l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi balele ca o d\u00e2r\u0103 prin ceea ce credem \u015fi sper\u0103m c\u0103 este personalitatea proprie<\/em>. \u00cen fapt \u015fi-n realitate suntem \u00een mare parte rezultatul intersec\u0163iei altora cu via\u0163a noastr\u0103, \u015fi pe la col\u0163uri, prin unghere neaerisite suntem noi<\/em>. Ascun\u015fi bine st\u0103m, st\u0103 piticul ce c\u00e2ndva se pi\u015fa \u00een scutece \u015fi g\u00e2ngurea fericit, st\u0103 mica oaz\u0103 de libertate \u015fi neat\u00e2rnare sufleteasc\u0103. \u00cen rest sunt Al\u0163ii<\/em>, sunt adul\u0163ii care ni s-au perindat prin via\u0163\u0103, sunt prietenii \u015fi iubitele, sunt du\u015fmanii \u015fi inamicii din lupt\u0103. Suntem \u00eentr-o foarte mic\u0103 m\u0103sur\u0103 feti\u0163ele \u015fi b\u0103ie\u0163eii cu ochi limpezi, suntem doar o parte infinitezimal\u0103 din copila\u015fii ce c\u00e2ndva eram mira\u0163i “cum st\u0103 soarele pe cer, mami?<\/em>“. Mai degrab\u0103 suntem rodul lucrurilor ce-au venit dup\u0103 copil\u0103rie, pl\u0103mada celor ce ne-au \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, oglinda celor ce ne-au lovit, imaginea celor care ne-au s\u0103rutat \u015fi sosiile celor ce ne-au c\u0103lcat \u00een picioare. Stafiile altora prin celulele noastre.<\/p>\n

\u015ei cel mai dureros de privit este imaginea oamenilor care \u00een contact cu du\u015fmanul s-au coco\u015fat \u015fi au pus o plato\u015f\u0103 deasupra lor. Oameni care s-au \u00eencovoiat sub loviturile de berbec \u015fi care nu a\u015fteapt\u0103 dec\u00e2t lovitura de gra\u0163ie care s\u0103 le deschid\u0103 \u00eentr-un final por\u0163ile urii. Este incredibil de greu s\u0103 vezi un om merg\u00e2nd \u015font\u00e2c-\u015font\u00e2c prin via\u0163\u0103, cu singurul reflex de a se ap\u0103ra din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de lovituri imaginare. Nebunia resemnat\u0103.<\/p>\n

… nu este un act de curaj s\u0103 fugi. Nu este un act de curaj s\u0103 taci \u015fi s\u0103 \u00eenghi\u0163i, s\u0103 pl\u00e2ngi \u00een tine sau s\u0103 te descarci asupra altora. Nu po\u0163i \u0163ine scheletul sub salteaua pe care dormi.<\/strong> Singurul test adev\u0103rat al omului social din lumea asta este fix rela\u0163ia pe care o are cu cei pe care-i ur\u0103\u015fte. Pentru c\u0103 e u\u015for s\u0103 pleci schel\u0103l\u0103ind c\u00e2nd ditamai adultul \u00ee\u0163i arde o scatoalc\u0103, \u00eens\u0103 e infinit mai greu s\u0103 te ridici \u015fi s\u0103-l plezne\u015fti \u00eenapoi cu ur\u0103 nedisimulat\u0103. Cel mai greu este s\u0103-\u0163i asumi pozi\u0163ia \u015fi s\u0103 o sus\u0163ii, mai ales dac\u0103 tu e\u015fti mic \u015fi el e mare. <\/em>E inuman de dificil s\u0103 stai pe dou\u0103 picioare \u015fi s\u0103 scuipi, s\u0103 te zba\u0163i \u015fi s\u0103 \u0163ipi \u00een timp ce restul clanului te judec\u0103 doar de la distan\u0163a sigur\u0103 oferit\u0103 de pove\u015ftile \u0163esute deja. Da’ alt\u0103 cale nu v\u0103d s\u0103 fie.<\/p>\n

Am cunoscut un singur om care ar putea s\u0103 spun\u0103 c\u0103-i oarecum, aproximativ liber. Unul singur, condus de o curiozitate de fier \u015fi un cap p\u0103trat rezistent la \u015focuri, care cumva a dat din m\u00e2ini \u015fi picioare p\u00e2n\u0103 a prins h\u0103\u0163urile \u015fi i-a \u00eenh\u0103mat la c\u0103ru\u0163\u0103 pe cei care-l credeau manevrabil. \u00cen rest, cu bune \u015fi cu rele, cunosc oameni care-s rezultatul adapt\u0103rii la mediu \u015fi care chiar s-au convins pe ei \u00een\u015fi\u015fi c\u0103 asta vor, c\u0103 asta-i totul, c\u0103 a \u0163inti spre mai bine \u00eenseamn\u0103 a ruina un echilibru deja fragil. F\u0103r\u0103 vlag\u0103. Oameni care au nevoie s\u0103 se scuze dac\u0103 fac ceva nea\u015fteptat \u015fi care poart\u0103 cu ei firele invizibile ce-i \u0163in conecta\u0163i la o list\u0103 interminabil\u0103 de “s\u0103 nu … “. Nici eu nu m\u0103 exclud din categorie, de altfel. Simplul fapt c\u0103 explic pe-aici chestia este echivalentul unui pop\u0103 ce nu practic\u0103 ce predic\u0103. Sper c-am reu\u015fit m\u0103car s\u0103 plantez ni\u015fte semin\u0163e, totu\u015fi.<\/p>\n

V\u0103 las cu Fluidele. Pentru c\u0103, \u00een fond, tot ce spun s-a mai spus. Eu doar ascult ecourile.<\/p>\n

<\/embed><\/object><\/p>\n
\n

Breathe, breathe in the air
\nDon’t be afraid to care …<\/em><\/p>\n

[ .. ]<\/em><\/p>\n

For long you live and high you fly
\nAnd smiles you’ll give and tears you’ll cry<\/span>
\n And all you touch and all you see<\/span>
\nIs all your life will ever be…<\/em><\/p>\n

Run, rabbit run
\nDig that hole, forget the sun,
\nAnd when at last the work is done
\nDon’t sit down it’s time to dig another one<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen englez\u0103 \u00een original scheletul e-n dulap, dar s\u0103 nu ne \u00eempiedic\u0103m acum de detalii v-a\u015f ruga. Scriam acum multe luni despre leg\u0103turile dintre p\u0103rin\u0163i \u015fi copii explicate prin ochii analizei tranzac\u0163ionale. Spuneam acolo c\u0103 oric\u00e2t de rea este copil\u0103ria, totu\u015fi ea p\u0103streaz\u0103 prin natura ei o d\u00e2r\u0103 de inocen\u0163\u0103, un fir de nep\u0103sare, o …<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":{"0":"post-1870","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","6":"category-fara","7":"anons"},"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1870"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1870\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1885,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1870\/revisions\/1885"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}