{"id":3965,"date":"2015-01-14T00:21:42","date_gmt":"2015-01-13T22:21:42","guid":{"rendered":"http:\/\/daimon.me\/blog\/?p=3965"},"modified":"2015-01-14T00:21:42","modified_gmt":"2015-01-13T22:21:42","slug":"in-care-arat-ca-inca-exist-desi-unele-voci-rauvoitoare-pretindeau-contrariul","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/daimon.me\/blog\/2015\/01\/in-care-arat-ca-inca-exist-desi-unele-voci-rauvoitoare-pretindeau-contrariul\/","title":{"rendered":"\u00cen care ar\u0103t c\u0103 \u00eenc\u0103 exist, de\u015fi unele voci r\u0103uvoitoare pretindeau contrariul"},"content":{"rendered":"
\n

Am \u00eencheiat un an. Am \u00eenceput altul. La mul\u0163i ani tuturor, toate cele bune, \u015fti\u0163i cum se zice.<\/p>\n

Eu \u00eencep anul f\u0103r\u0103 vreo promisiune\u00a0anume<\/a>, vreun proiect grandios, sau chestii de genul. Totu\u015fi, planuri sunt.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

\u00cenainte \u00eens\u0103 de a povesti despre 2015, cuget c\u0103 ar fi totu\u015fi cazul s\u0103 povestesc despre anul care a trecut. Sunt mai multe fa\u0163ete \u00eentret\u0103iate, \u015fi din p\u0103cate nu am idee cum s\u0103 \u00eencep a vorbi despre\u00a0una f\u0103r\u0103 s-o ating pe alta \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103-mi sar peste umbr\u0103. \u00cencerc totu\u015fi.<\/p>\n

Pot \u00eencepe de pe planul profesional. Am \u00eencheiat un contract de c\u00e2\u0163iva ani buni, lucrez ast\u0103zi la alt\u0103 firm\u0103 dec\u00e2t lucram acum 6 luni (\u015fi la care am \u00eemplinit c\u00e2\u0163iva ani buni de vechime). Poate pentru al\u0163ii treaba asta cu schimbatul de joburi o fi ceva de rutin\u0103 sau mai u\u015for de suportat, \u00eens\u0103 la mine a fost o perioad\u0103\u00a0foarte nesigur\u0103 \u015fi foarte stresant\u0103.<\/p>\n

Despre “fo\u015ftii” …. ce s\u0103 zic? Nimeni nu pleac\u0103 de undeva c\u00e2nd \u00eei este bine. A\u015f avea una sau dou\u0103 treburi de povestit, \u00eens\u0103 din p\u0103cate maturitatea \u015fi profesionismul au anumite cerin\u0163e:\u00a0firma nu discut\u0103 despre ce t\u00e2mpenii am f\u0103cut eu, iar eu nu discut despre ce t\u00e2mpenii au f\u0103cut ei. Curat, uscat, doar c\u0103\u00a0t\u0103cerea nu-i subiect de blog sau de jurnal ((Bine, nu le-am dat numele, deci \u00een principiu sunt “in the clear”. Mai rumeg.)). Chestie care m\u0103 cam deruteaz\u0103 \u00een reperele proprii.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

\u00cen alt\u0103 ordine de idei, angajatorul nou ar dori s\u0103-mi poat\u0103 acorda scutirea de 16% valabil\u0103 pentru oamenii cu diplom\u0103 \u00een domeniul IT. Ar dori, dar subsemnatul s-a l\u0103sat de facultate,\u00a0am scris \u015fi pe-aici c\u00e2teva vorbe mai demult.<\/p>\n

S\u0103 m\u0103 re\u00eenscriu la Universitatea de Vest ar fi\u00a0retrezit dureri vechi. A\u015fa c\u0103 m-am \u00eenscris la o universitate privat\u0103. Pur \u015fi simplu, am abandonat preten\u0163ia c\u0103 vreau s\u0103 m\u0103 simt bine \u00een urma examenului de licen\u0163\u0103. Ce vreau este s\u0103 am bani \u00een buzunar, dac\u0103 tot se poate. E o investi\u0163ie.<\/p>\n

De altfel, primele zile de cursuri mi-au confirmat cam toate stereotipurile pe care le \u015ftiam de prin pres\u0103.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

Schimb\u00e2nd iar\u0103\u015fi registrul:\u00a0(re)adaptarea de la munca de acas\u0103 la munca de birou a fost destul de u\u015foar\u0103. Chiar nu m\u0103 deranjeaz\u0103 mersul pe jos timp de 10 minute p\u00e2n\u0103 la o sta\u0163ie de transport \u00een comun, sau a\u015fteptatul timp de 5 minute dup\u0103 un autobuz ((Evident, te ui\u0163i pe orar \u00eenainte s\u0103 pleci de acas\u0103.)). Nu voi pretinde c\u0103 este o treab\u0103 mi\u015fto sau ceva ce fac cu bucurie – sunt totu\u015fi un lene\u015f des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een contextul corect. \u00cens\u0103, una peste alta, nu m\u0103 g\u0103sesc pl\u00e2ng\u00e2ndu-m\u0103.<\/p>\n

Poate din exterior lucrurile astea par normale cum le descriu, dar am avut acas\u0103 tot felu’ de discu\u0163ii retardate cu familia. Vai drag\u0103, dar dac\u0103 nu-\u0163i vor pl\u0103cea colegii noi? Vai drag\u0103, dar o s\u0103 obose\u015fti s\u0103 mergi zilnic la lucru, dup\u0103 ce ai lucrat de acas\u0103 c\u00e2\u0163iva ani. Vai, dar o\u00a0s\u0103 uzezi \u0163oale \u015fi pantofi mai mult dec\u00e2t \u00eenainte. Sun\u0103 ridicol, dar chiar a trebuit s\u0103 sus\u0163in discu\u0163iile astea, \u015fi s\u0103 explic de ce sunt ridicole. Vorba aia, milioane de oameni fac fix acelea\u015fi chestii \u015fi nu se mai pl\u00e2ng …<\/p>\n

Poate voi reveni c\u00e2ndva cu articol mai pe larg despre chestiune.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

\u00cemb\u0103tr\u00e2nesc.<\/p>\n

De fapt termenul este imprecis, mai degrab\u0103 “m\u0103 schimb datorit\u0103 cre\u015fterii \u00een v\u00e2rst\u0103<\/em>“. \u00cencep s\u0103 g\u00e2ndesc chestii la scar\u0103 larg\u0103 \u015fi \u00een termen de luni \u015fi ani. Pricep, \u00eentr-un final, de ce-\u015fi planific\u0103 adul\u0163ii via\u0163a\u00a0pe ideea de dulce monotonie. Oamenii se c\u0103s\u0103toresc \u00een jurul meu.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

… \u015fi m\u0103 opresc aici, fiindc\u0103 literalmente nu mai \u015ftiu ce s\u0103 scriu. Am smuls articolul \u0103sta cu cle\u015ftele\u00a0din mine. Pe de-o parte m\u0103 sim\u0163eam na\u015fpa f\u0103r\u0103 un sumar al celor \u00eent\u00e2mplate \u00een astea 4 luni de pauz\u0103, \u00eens\u0103 pe de alt\u0103 parte nici nu prea aveam ce s\u0103 scriu. Dup\u0103 cum s-a \u015fi v\u0103zut \u00een r\u00e2ndurile de mai sus, de altfel.<\/p>\n

Mul\u0163umiri sincere celor care mai trec pe-aici, de\u015fi eu unul nu prea pricep de ce ar mai trece cineva. Dracu’\u00a0mai \u00een\u0163elege :)<\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am \u00eencheiat un an. Am \u00eenceput altul. La mul\u0163i ani tuturor, toate cele bune, \u015fti\u0163i cum se zice. Eu \u00eencep anul f\u0103r\u0103 vreo promisiune\u00a0anume, vreun proiect grandios, sau chestii de genul. Totu\u015fi, planuri sunt. ~*~ \u00cenainte \u00eens\u0103 de a povesti despre 2015, cuget c\u0103 ar fi totu\u015fi cazul s\u0103 povestesc despre anul care a trecut. …<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[45],"tags":[],"class_list":{"0":"post-3965","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","6":"category-jurnal","7":"anons"},"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3965","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3965"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3965\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3985,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3965\/revisions\/3985"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3965"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3965"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3965"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}