{"id":4517,"date":"2017-02-10T13:06:27","date_gmt":"2017-02-10T11:06:27","guid":{"rendered":"http:\/\/daimon.me\/blog\/?p=4517"},"modified":"2025-10-17T20:04:47","modified_gmt":"2025-10-17T17:04:47","slug":"din-lupta-nesfarsita-cu-pulicul","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/daimon.me\/blog\/2017\/02\/din-lupta-nesfarsita-cu-pulicul\/","title":{"rendered":"Din lupta nesf\u00e2r\u015fit\u0103 cu pulicul"},"content":{"rendered":"
\n

Zicea mai demult un profet<\/a> cum c\u0103 lucr\u0103torii din comer\u0163ul cu am\u0103nuntul sunt Salvatorii \u015fi M\u00e2ntuitorii Rom\u00e2niei, dar mai bine s\u0103 cit\u0103m originalu’:<\/p>\n

\n

Meseria de vanzator in cofetarie ar parea economic marginala si intelectual banala, cultural indiferenta, un lucru mic si maruntel. In principiu, asa este. Dar oricare dintre fetele astea in halat, care tine piept, cate opt ore pe zi, unui suvoi de degete boante, ochi umezi, si interogatii in revarsare, sunt altceva. Cu totul altceva.<\/p>\n

Ele sunt niste preotese in templul civilizarii neamului, care, spre deosebire de mantuirea lui, e un proces chinuitor de lent si neasemuit de important. Ar trebui sa primeasca decoratii si medalii, ar trebui sa primeasca sprijin de la bugetul de stat. Acest lant de cofetarii ar trebui sa se gaseasca in desfasuratorul cheltuielilor aprobate in dealul Mitropoliei. Pentru ca sunt oamenii ce lucreaza la principala problema a statului roman. Civilizarea poporului roman.<\/p>\n<\/blockquote>\n

Ce urmeaz\u0103 sunt relat\u0103ri de la un copy-shop (adic\u0103 xerox & alte servicii conexe) din Timi\u015foara. Eu unul m-am crucit ascult\u00e2nd unele pove\u015fti, pe unele le-am v\u0103zut live<\/em>, iar pe altele \u00eenc\u0103 nu \u00eemi vine s\u0103 le cred. Concluzia \u00eens\u0103 e clar\u0103 — b\u0103i, oamenii e<\/em> pro\u015fti!<\/p>\n

Deci. Cu alineat.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

Zice un client (adic\u0103 minim unu’ pe zi, nu unul singur r\u0103zle\u0163) : “vreau \u015fi eu un xerox<\/em>“. Asta e, nu to\u0163i \u015ftim c\u0103 ce vrem este o copie, <\/em>nu aparatul fizic.<\/p>\n

Alt client zice c\u0103 “vreau \u015fi eu ni\u015fte chilo\u0163i<\/em>“. Poftim? Chilo\u0163i de pus foi \u00een ei. Chilo\u0163i din plastic. FOLII \u00ceN PULA MEA.<\/p>\n

Al\u0163ii vor “foi transparente<\/em>“. Ce-s alea? Tot folii.<\/p>\n

A, se caut\u0103 \u015fi “dinalea \u00een care se pun chilo\u0163ii<\/em>“. Adic\u0103 dosare cu \u015fin\u0103.<\/p>\n

\u00cens\u0103, pe de alt\u0103 parte, rug\u0103mintea “pune proiectele \u00een plastic<\/em>” nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 le pui \u00een folie. \u00censeamn\u0103 spiralare \u015fi copertare.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

Unii oameni nu \u015ftiu foarte bine cum e cu tehnoredactarea asta. Au multiple pagini de tip\u0103rit, a\u015fa c\u0103 vine \u00eentrebarea natural\u0103: “Listez fa\u0163\u0103-verso sau doar pe o parte a colii?<\/em>“. Privire siderat\u0103: “Nu \u015ftiu, cum e acolo!<\/em>“. Acolo adic\u0103 \u00een documentul digital, de pe ecran. La care po\u0163i alege fix cum dore\u015fti<\/em> s\u0103 fie tip\u0103rit. Cum zicea \u00een articolul citat, c\u0103 oamenii trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e c\u0103 pot face alegeri? Mnoa. \u00cenva\u0163\u0103. Fiecare \u00een particular \u00eenva\u0163\u0103, om dup\u0103 om, p\u00e2n\u0103 la exasperare.<\/p>\n

Vin apoi studen\u0163ii. \u0102\u015ftia \u00ee\u015fi listeaz\u0103 teme, spre exemplu desene. \u00cen general desenele sunt alb-negru, c\u0103 doar programul de proiectare nu le face linii roz. Ei cer “lista\u0163i color<\/em>“. Ce-i color pe pagina aia? “Nu \u015ftiu<\/em>“. Dup\u0103 care nu pricep gluma dac\u0103 zici c\u0103 n-ai carioci ca s\u0103 le adaugi culoare.<\/p>\n

Tot din categoria luptei cu tehnica … “Ne pare r\u0103u, nu putem face list\u0103ri color”. Pentru c\u0103 a\u015fa-i aparatura, dac\u0103 s-a terminat o culoare din cartu\u015f, imprimanta refuz\u0103 s\u0103 \u00eel foloseasc\u0103. Oamenii totu\u015fi insist\u0103: “Nu pute\u0163i deloc<\/strong> color?<\/em>“. Nu-i clar la ce se g\u00e2ndesc. C\u0103-s individual culorile \u00een aparat, poate.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

Din seria cu proprietatea termenilor: vin oamenii \u015fi cer “o cutie de h\u00e2rtie<\/em>“. Pentru cine cunoa\u015fte, o CUTIE este chestia aia mare \u015fi grea cu 5 topuri, fiecare a c\u00e2te 1000<\/del> 500 de coli, deci \u00een total 2500. Pu\u015fi \u00een fa\u0163a obiectului, se trezesc “Aa, nu, nu at\u00e2tea!”. Ei de fapt voiau dec\u00e2t<\/em> un top. Bien s\u00fbr.<\/p>\n

Exprim\u0103rile rom\u00e2nizate sunt la ordinea zilei. Un disc optic adic\u0103 un CD este un \u0163ede<\/em>, plural \u0163edeuri<\/em>. Chestia de transportat fi\u015fiere este un \u015ftic<\/em>.<\/p>\n

\u015eticul \u0103la are \u015fi propriet\u0103\u0163i magice. Spre exemplu, vine omu’ \u015fi zice “listeaz\u0103-mi \u015fi mie \u015fticul<\/em>“. Evident, se refer\u0103 la con\u0163inutul lui, la fi\u015fierele de pe el. Al\u0163ii, similar, dau un s\u0103n\u0103tos “scoate-mi \u015fi mie din \u015ftic<\/em>“. Nu se prind c\u00e2nd apare \u015furubelni\u0163a \u00een peisaj.<\/p>\n

Apar, apoi, \u015fi discu\u0163ii de semantic\u0103. Dac\u0103 vine clientul \u015fi spune “vreau \u015fi eu 3 copii dup\u0103 \u0163ede”, ce-ar trebui s\u0103 \u00een\u0163elegem? Mie la prima vedere \u00eemi pare c\u0103 vrea 3 copii ale discului fizic. De fapt, “dup\u0103” \u00eensemna “de pe”. Deci 3 copii ale documentului de pe<\/em> CD.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

Ca la orice shop unde anul e 2017, clientului \u00eei este oferit\u0103 op\u0163iunea s\u0103-\u015fi acceseze e-mailul, c\u0103 poate are documente acolo. Nu to\u0163i sunt califica\u0163i s\u0103 fac\u0103 treaba asta.<\/p>\n

Vrea omu’ s\u0103 se logheze pe saitul Yahoo. Saitul, v\u0103z\u00e2nd un IP nou, \u00eencepe prin a pune \u00eentreb\u0103ri de securitate. Clientul, vexat: “Da’ ce vrea \u0103sta de la mine?<\/em>??”. Da’ chiar, ce-o fi vr\u00e2nd — mergi la el, \u015fi vezi c\u0103 prompturile<\/em> sunt \u00een rom\u00e2n\u0103. “Cite\u015fte ce scrie pe ecran<\/em>” e r\u0103spunsul salvator, dup\u0103 care omul se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 chiar citeasc\u0103<\/span> de pe ecran. Astfel afl\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 r\u0103spunsul la \u00eentreb\u0103rile de securitate — numele animalului, sau numele de fat\u0103 al mamei.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

Nu-i lips\u0103 nici de clien\u0163i vanito\u015fi, care AU TREBURI IMPORTANTE. Spre exemplu, oricine a avut de xeroxat o carte mai m\u0103ri\u015foar\u0103 \u015ftie regula nescris\u0103: la\u015fi cartea, mergi \u00een treaba ta, revii peste X ceasuri (sau a doua zi) \u015fi \u0163i-o recuperezi. Asta pentru c\u0103 o carte blocheaz\u0103 dureaz\u0103 per total ore \u00eentregi , a\u015fa c\u0103 operatorul de xerox o face pe fragmente; se \u00eentrerupe pentru a copia 5 pagini ale altui client, se \u00eentrerupe pentru a lista altceva, \u015famd. Nu-i rentabil s\u0103 \u0163ii blocat un aparat 3 ore, p\u00e2n\u0103 faci cartea de la cap la coad\u0103 f\u0103r\u0103 pauze.<\/p>\n

Asta \u00eentr-o lume ideal\u0103. \u00cen cea real\u0103, vine clientul cu o chestie de minim 300 de pagini. I se explic\u0103 cum c\u0103 .. b\u0103i, dureaz\u0103, mergi \u015fi f\u0103 altceva. “Stau \u015fi a\u015ftept s\u0103 termina\u0163i cartea!<\/em>” — ocup\u00e2nd spa\u0163iul \u00een shop<\/em>. Dup\u0103 care acela\u015fi om \u00eencepe s\u0103 se enerveze. “Da’ de ce \u00eei face\u0163i altuia copii xerox \u00een timpul \u0103sta? De ce .. de ce ..<\/em>“.\u00a0 Eu unul \u00eenc\u0103 n-am g\u0103sit o modalitate simpl\u0103 de a-i explica cuiva pe scurt teoria eficientiz\u0103rii muncii.<\/p>\n

~*~<\/p>\n

\u015ei cam at\u00e2t pentru primul episod. \u00cen cel viitor, despre “blonda de la partid” \u015fi alte creaturi fantastice.<\/p>\n