S\u0103 citim pu\u021bin \u0219tirile locale, spre exemplu Ziua de Vest. \u00centr-un articol despre problema locurilor de parcare, dumnealor \u00ee\u0219i formuleaz\u0103 g\u00eendurile astfel:<\/p>\n
Anul trecut, tot la \u00eenceputul prim\u0103verii, primarul Nicolae Robu s-a enervat pe oltenii care-\u015fi f\u0103cur\u0103 obiceiul \u00een ultimii ani \u015fi ocupar\u0103 locurile pe (sic!) parcare ale blocatarilor (sic!) din cartierele Timi\u015foarei. Primarul spune c\u0103 tot mai mul\u0163i timi\u015foreni i s-au pl\u00e2ns c\u0103 seara, c\u00e2nd vin obosi\u0163i de la lucru, nu mai au unde s\u0103-\u015fi parcheze ma\u015finile. Mai mult, \u00eensu\u015fi edilul, c\u00e2nd ajungea seara acas\u0103, nu mai avea loc de parcare, pentru c\u0103 erau deja posta\u0163i oltenii (…)<\/p><\/blockquote>\n
Articolul este denumit, foarte inspirat: \u201eNicolae Robu continu\u0103 r\u0103zboiul cu viniturile<\/a> care ocup\u0103 locurile de parcare ale timi\u0219orenilor\u201d.<\/p>\n
Autorul, Lucian Paulescu, continu\u0103 \u00een acela\u0219i stil obosit & obositor pe \u00eentinderea a \u00eenc\u0103 vreo 4 paragrafe. Mai mult, trage o concluzie \u00een care nu scap\u0103 ocazia de-a folosi din nou m\u0103re\u021bul cuv\u00eent:<\/p>\n
La fel ca la sondajele anterioare pe aceast\u0103 tem\u0103, rezultatul este destul de str\u00e2ns, semn c\u0103 primarul este mai urm\u0103rit pe Facebook de \u201dvinituri\u201d \u0219i ignorat de timi\u0219oreni.<\/p><\/blockquote>\n
*<\/p>\n
Oric\u00eet s-ar ascunde dup\u0103 ghilimele, este destul de clar c\u0103 autorul are o problem\u0103 cu persoanele care nu-s n\u0103scute \u00een Timi\u0219(oara). De fapt, pentru ochiul c\u00eet de c\u00eet format, devine evident c\u0103 \u00eentreaga redac\u021bie Ziua de Vest sufer\u0103 de-o vedere anacronic\u0103 \u0219i periferic\u0103 asupra lumii.<\/p>\n
\u0218i totu\u0219i, haidem s\u0103 privim adev\u0103rul \u00een fa\u021b\u0103.<\/p>\n
Cuv\u00eentul \u201evinitur\u0103\u201d a ap\u0103rut pe vremea c\u00eend a te str\u0103muta, singur sau cu toat\u0103 familia, era lucru mare. Viniturile erau \u0103ia care fugeau din mizeria de acas\u0103, \u00een c\u0103utarea unei vie\u021bi mai bune. Oameni care se str\u0103mutau cu c\u0103\u021bel \u0219i cu purcel pentru a-\u0219i \u00eencropi o via\u021b\u0103 nou\u0103 altundeva.<\/p>\n
Poate \u0219ti\u021bi vorba ceea cum c\u0103 omului \u00eei miros mai bine b\u0103\u0219inile proprii dec\u00eet ale altora. \u00cen 1890, s\u0103 fii vinitur\u0103 \u00eensemna practic vorbind s\u0103 nu fi crescut mirosind b\u0103\u0219inile localnicilor; \u00eensemna s\u0103 nu cuno\u0219ti micro-climatul cultural dintr-un loc, ci \u00een schimb s\u0103-\u021bi aduci de acas\u0103 de la tine obiceiurile \u0219i apuc\u0103turile vechi.<\/p>\n
*<\/p>\n
De ce m\u0103 str\u0103dui s\u0103 descriu un cuv\u00eent pe care poate deja-l cunoa\u0219te\u021bi? Pentru c\u0103 … a cam ajuns anacronic. A\u0219a, pu\u021bin, pe fund.<\/p>\n
Haide\u021bi s\u0103 fim \u00een\u021bele\u0219i bine: dac\u0103 \u00een 1890 Badea C\u00eer\u021ban mergea pe jos p\u00een\u0103 la Roma, asta era o chestie Extraordinar\u0103. Ast\u0103zi \u00eens\u0103, cu autocarul ajung \u00een 48 de ore la cel\u0103lalt cap\u0103t al continentului, la Londra. Dac\u0103 iau avionul, \u00een mai pu\u021bin de o zi am trecut oceanul. Or, \u00een acest context, cine mai este vinitur\u0103 \u0219i unde? Cum tragem linia?<\/p>\n
Realitatea secolului XXI este c\u0103 suntem cu to\u021bii cet\u0103\u021beni globali. B\u0103i, p\u00een\u0103 \u0219i c\u0103p\u0219unarii no\u0219tri (alt cuv\u00eent vetust) sunt cet\u0103\u021beni europeni, nu doar rom\u00e2ni. Exist\u0103 oare cuv\u00eentul \u201evinitur\u0103\u201d \u00een spaniol\u0103 sau italian\u0103? Posibil, dar ce-i cert este c\u0103-i un termen irelevant. Eu dac\u0103 am chef muncesc \u00eencep\u00eend cu luna viitoare din Germania sau Thailanda. Colegii mei de birou idem. O bun\u0103 parte din oamenii pe care-i \u0219tiu, idem.<\/p>\n
Acum 100 de ani, informa\u021bia circula via telegraf sau scrisori, \u0219i dura ore sau zile pentru a afla o chestie nou\u0103. Ast\u0103zi informa\u021bia circul\u0103 cu viteza luminii, prin fibra optic\u0103; afl\u0103m despre b\u0103\u0219inile primarului, ale pre\u0219edintelui, sau ale lui Trump la c\u00eeteva minute dup\u0103 ce acestea au fost emise. Afl\u0103m ce a m\u00eencat la pr\u00eenz un influencer de pe Instagram tot instant. Afl\u0103m ce a g\u00eendit un blogher din Malaesia tot instant.<\/p>\n
Nu mai putem vorbi despre vreo cultur\u0103 local\u0103 semnificativ\u0103, dec\u00eet \u00een aspectele minore \u0219i irelevante; \u00een rest, indiferent c\u0103 suntem \u00een Timi\u0219oara, Tiraspol sau Lyon, oamenii citesc acelea\u0219i saituri \u0219i discut\u0103 pe acelea\u0219i teme. Cultural, grupuri din ce \u00een ce mai mari se omogenizeaz\u0103 – fix datorit\u0103 contactului interuman.<\/p>\n
Revenind la ideea de la \u00eenceput, am putea reformula astfel: nu prea mai exist\u0103 b\u0103\u0219ini cu miros specific local. Damfurile \u0219i aerele unui grup nu mai pot reprezenta un criteriu de apartenen\u021b\u0103, din motivul evident c\u0103 grupul \u00een sine nu mai poate fi bine definit. Asta-i tot.<\/p>\n
*<\/p>\n
Pe scurt, Ziua de Vest a r\u0103mas undeva \u00een secolul trecut, iar prin limbajul pe care-l aleg, se adreseaz\u0103 cititorilor care-au r\u0103mas bloca\u021bi \u0219i ei \u00een secolul trecut.<\/p>\n
Care-s \u0219ansele de a conta pentru noi, restul, v\u0103 las s\u0103 le ghici\u021bi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S\u0103 citim pu\u021bin \u0219tirile locale, spre exemplu Ziua de Vest. \u00centr-un articol despre problema locurilor de parcare, dumnealor \u00ee\u0219i formuleaz\u0103 g\u00eendurile astfel: Anul trecut, tot la \u00eenceputul prim\u0103verii, primarul Nicolae Robu s-a enervat pe oltenii … > > > > ><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[2],"tags":[],"class_list":["post-568","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-eseuri"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/568","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=568"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/568\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":574,"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/568\/revisions\/574"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=568"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=568"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/aleph\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=568"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}