{"id":416,"date":"2009-03-30T09:35:00","date_gmt":"2009-03-30T16:35:00","guid":{"rendered":"http:\/\/daimon.me\/blog\/?p=416"},"modified":"2017-09-21T15:23:55","modified_gmt":"2017-09-21T12:23:55","slug":"dansul-ielelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/daimon.me\/blog\/2009\/03\/dansul-ielelor\/","title":{"rendered":"Dansul ielelor"},"content":{"rendered":"
\n
\n

\"\"<\/a>Caracteristica cea mai frumoas\u0103 a teatrului este c\u0103 \u00ee\u015fi permite s\u0103 rosteasc\u0103 adev\u0103rul, a\u015fa cum este el. La un spectacol TV poate ai nevoie de decoruri, de angrenaje, de o armat\u0103 de cameramani; \u00een teatru, ai nevoie de talent, de acel momentum<\/em>maximal \u00een care urletul actorului sparge \u00eenchistarea sufletului. Uitasem asta. M\u0103 pl\u00e2ngeam<\/a> c\u0103 programul<\/a> se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een sala Atelier a Thespisului, mic\u0103 \u015fi pr\u0103p\u0103dit\u0103. Tocmai \u0103sta e farmecul. \u00cenghesuiala. Dorin\u0163a acerb\u0103 de a intra, nevoia acut\u0103 s\u0103 vezi<\/em>, s\u0103 participi; \u00eenghesuiala \u015fi c\u0103ldura \u00een\u0103bu\u015fitoare, statul pe jos sau pe saltele, jocul la 10 centimetri de nasul t\u0103u. O comuniune extraordinar\u0103, aproape imposibil de atins \u00een alte locuri mai spa\u0163ioase. Ca o ini\u0163iere aspr\u0103, condi\u0163iile mizere sunt o parte a atmosferei cu care faci cuno\u015ftin\u0163\u0103. Ciudat cum am uitat \u015fi asta, de\u015fi acum 3 sau 4 ani, \u00een aceea\u015fi s\u0103li\u0163\u0103 micu\u0163\u0103 \u00eei ascultam pe b\u0103ie\u0163ii de la NU \u015fi vedeam Faustul \u00een regia lui Petr Cepek.<\/p>\n

Anul \u0103sta am prins doar 6 piese \u015fi 2 concerte, suficiente \u00eens\u0103 pentru mine. Nu puteam s\u0103 nu rev\u0103d Scaunele<\/em> lui Ionescu, tragi-comic prin dramatismul actual al culturii noastre din spa\u0163iul public, o permanent\u0103 reamintire s\u0103 nu ne plafon\u0103m \u00een a fi simpli mare\u015fali de bloc, uit\u00e2nd tot \u015fi pe to\u0163i, l\u0103s\u00e2nd nimic \u00een urm\u0103…<\/p>\n

Cu u\u015file \u00eenchise <\/em>este o poveste simpl\u0103, \u00een dou\u0103 planuri, a unor oameni ad\u00e2nci\u0163i \u00een fuga de ei \u00een\u015fi\u015fi, azv\u00e2rli\u0163i \u00eens\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00eentr-o luciditate ro\u015fiatic\u0103 f\u0103r\u0103 oglinzi, goi \u00een fa\u0163a cuvintelor \u015fi mu\u0163i \u00een fa\u0163a eviden\u0163ei. Via\u0163a – cartea mea de vizit\u0103 ..<\/p>\n

Cam asta a fost vineri noapte, cu ni\u015fte Sonatic<\/em> \u00eentre timp, alte muzikii, ceva bere … S\u00e2mb\u0103t\u0103 am revenit seara, la 18, la timp pentru Cosmologie<\/em>, o marc\u0103 Flylight; un monolog \u00eenfipt ca un ciocan, o discu\u0163ie frumoas\u0103 despre oamenii lumina\u0163i \u015fi ilumina\u0163i ce pretind a ne conduce.<\/p>\n

Istoria chilotului<\/em> este povestea oricui. Teatrul Imago din Cluj pove\u015fte\u015fte despre noi, ne despoaie de ru\u015fine, ne trimi\u0163e la Adam \u00eenapoi cu pu\u0163a goal\u0103 \u015fi cu mintea curat\u0103, ne red\u0103 pofta de a mu\u015fca din mere f\u0103r\u0103 a ne studia viermi\u015forul. Chilotul, aceast\u0103 arm\u0103 a pudorii, acest flagel al min\u0163ii, acest paravan al mizeriei, el este repudiat, minimalizat, ridiculizat, pentru ca \u00een final s\u0103 sim\u0163i c\u0103 ai putea respecta \u00eendemnul de la \u00eenceputul piesei: v\u0103 rug\u0103m l\u0103sa\u0163i telefoanele mobile pe mut, \u015fi chilo\u0163ii la intrare<\/em>.<\/p>\n

Despre “St\u0103team \u00eentin\u015fi \u00een pat<\/em>” nu pot spune prea multe, am ratat intrarea \u015fi deci locul de unde a\u015f fi putut s\u0103 v\u0103d ceva pe scen\u0103. \u00cens\u0103 dialogul a fost \u00eentr-adev\u0103r savuros, \u015fi r\u00e2setele \u00eemi sugereaz\u0103 c\u0103 mimica nu a fost deloc mai prejos. C\u0103snicie, here I come; not!<\/p>\n

\u00cenc\u0103 o pauz\u0103, de data aceasta destul de lung\u0103, ne apropiem cu pa\u015fi repezi de orele 24, orologiul bate, presiunea pe u\u015f\u0103 cre\u015fte, talazurile scurm\u0103 \u00een beton, respir\u0103 foc \u015fi tutun. \u00centr-un final, reu\u015fim s\u0103 str\u0103pungem, ne \u00eentindem pe jos, pe sus, pe scaune, l\u00e2ng\u0103 scen\u0103, claie peste gr\u0103mad\u0103, \u015fi \u00eencepe piesa \u00een care <\/a>Mergeam cu c\u0103r\u0103mizi \u00een buzunar<\/em>.<\/p>\n

\"\"<\/a>Poate cea mai bun\u0103 ilustrare a dualit\u0103\u0163ii fiec\u0103ruia. Dac\u0103 frumo\u015fii clujeni ne spuneau franc \u00een fa\u0163\u0103 s\u0103 l\u0103s\u0103m preconcep\u0163iile \u015fi m\u0103\u015ftile la o parte, Thespisul a spus-o mai bl\u00e2nd, \u00eens\u0103 cu o oglind\u0103 mai mare. Diformi, l\u0103l\u00e2i, f\u0103r\u0103 de scop, actorii sunt nebunii holba\u0163i ai unui film psihologic de duzin\u0103. Colind\u0103 scena doar pentru a se speria c\u00e2nd se apropie unul de altul. \u00cens\u0103 noaptea … noaptea halatul greu r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 cortin\u0103, iar zveltul trup \u015fi spirit sunt libere \u00een a se manifesta. Poate greu \u00eenc\u0103, poate cu reminiscen\u0163e ale poverii de peste zi, \u00eens\u0103 arta \u00ee\u015fi face loc cu coatele. Alternan\u0163a nebunie-dans, halucinant\u0103 prin puterea ei, dispare \u00een contopirea carnal\u0103, apoi \u00een dansul comun al nebunilor ce s-au reg\u0103sit peste zi … ace\u015fti nebuni, aceste paia\u0163e refac drumul \u00eenspre libertatea de la crearea lumii, refac \u00een dansul lor mirajul apropierii, refac acea stare dup\u0103 care t\u00e2njim oric\u00e2nd, copil\u0103ria umanit\u0103\u0163ii<\/em> din anistorie :) , iar finalul nu poate fi dec\u00e2t majestuos, cu aruncarea halatului \u00eenspre noi \u015fi ropote asurzitor de aplauze. \u015eti-vom oare s\u0103 arunc\u0103m halatul c\u00e2nd va fi nevoie? \u015eti-va instinctul nostru s\u0103 ne ghideze pa\u015fii c\u00e2nd vom vrea s\u0103 juc\u0103m acest dans demiurgic? Va \u015fti, f\u0103r\u0103-ndoial\u0103 :)<\/p>\n

Cristina P\u0103durariu era la ultimele piese c\u00e2nd am ie\u015fit buimac \u015fi-n\u0163epenit de spate din sala Atelier. O voce frumoas\u0103, ca o ciocolat\u0103 cald\u0103 pe mintea \u00eenghe\u0163at\u0103, buzele noastre au sorbit-o precum Aretha Franklin era sorbit\u0103, probabil, la vremea ei<\/a>. Un jazz molcom din chitar\u0103, l\u0103s\u00e2nd-o doar pe Ea s\u0103 ne amu\u0163easc\u0103 sufletele \u00eenvolburate …<\/p>\n

Mul\u0163umim Casei Studen\u0163ilor \u015fi Thespisului pentru ce au reu\u015fit s\u0103 fac \u00een doar 24 de ore! :p<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Caracteristica cea mai frumoas\u0103 a teatrului este c\u0103 \u00ee\u015fi permite s\u0103 rosteasc\u0103 adev\u0103rul, a\u015fa cum este el. La un spectacol TV poate ai nevoie de decoruri, de angrenaje, de o armat\u0103 de cameramani; \u00een teatru, ai nevoie de talent, de acel momentummaximal \u00een care urletul actorului sparge \u00eenchistarea sufletului. Uitasem asta. M\u0103 pl\u00e2ngeam c\u0103 programul …<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[39],"tags":[],"class_list":{"0":"post-416","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","6":"category-neintelegeri","7":"anons"},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/416","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=416"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/416\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4865,"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/416\/revisions\/4865"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=416"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=416"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/daimon.me\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=416"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}