Emil Călinescu povestește pe blogu-i cum i s-a urat „Domnul fie cu tine”, și cum a reacționat el[1].
Mi se pare un început interesant pentru o discuție.
*
Emil se declară „uimit și enervat” că a îndrăznit cineva să i se adreseze cu o replică din repertoriul religios. De ce? Am două interpretări.
Varianta simplă este că Emil este un tip civilizat, modern, care nu a mai avut treabă cu religia în ultimii 10 ani.
Eu, spre exemplu, frecventam într-o vreme biserica, mergînd la vecernie[2]. Ei bine, cu ocazia asta am învățat un set întreg de salutări, replici, și răspunsuri. Spre exemplu: între credincioși nu spui „Bună seara”, spui „Doamne-ajută!”, respectiv răspunzi tot cu „Doamne-ajută!”. Pe preot nu-l abordezi ca pe un egal, ci-i ceri umil să „Binecuvîntează, părinte!”. Formulele astea le știam toate, ca pe apă. Puteam să mă întîlnesc cu un credincios aleatoriu oricînd, în orice moment al zilei, și puteam să răspund corect interpelării cu Domnul care trebuie să ne ajute.
Ei bine, dar dacă omul nu participă la subcultura religioasă? Păi .. să-l saluți cu expresii religioase este să-l iei prin surprindere. Reflexele și automatismele verbale se găsesc confruntate cu situația că … nu există un răspuns predefinit în repertoriu. Puteți testa și voi chestia, salutați-vă un cunoscut cu o expresie de-asta mai ezoterică, gen „Lumina Ziditorului să te umple, dragule”. Reacția va fi foarte ilustrativă. E chiar normal să se simtă enervat omul: îi ceri să iasă din automatismele proprii, și să gîndească cum fras să răspundă.
Pe cealaltă față a monedei, există interpretarea cum că Emil este de fapt un tip care vrea să facă pe șmecheru’, și și-a găsit o țintă ușoară. E foarte ușor să te dai viteaz cînd vine vorba de religie, e chiar la modă. Cocoțat pe mușuroiul propriu, declari cu patos că nu există Dumnezeu, toți oamenii religioși sunt niște naivi cu spume, doar tu ești un luminat. Și, pornind de la aceste premise, este perfect normal și logic să iei în derîdere credințele oamenilor, și să le răspunzi în batjocură. Privind de pe cutiuța de chibrituri, pare o dovadă de superioritate intelectuală să te declari uimit că cineva îndrăznește să te împroaște cu expresii religioase. În 2018! Vai dar ce înapoiere!
*
Și, uite-așa, ajungem de fapt la miezul problemei. Băi, cum e mai bine să gestioneze oamenii abordările?
Garda veche ar fi tentată să prescrie o abordare pacifistă vizavi de toată lumea. Știți voi, acel „bun simț” universal pe care-l propovăduiau oamenii din perioada de tristă amintire. Chestia este că bunul simț, așa cum era implementat de români, s-a dovedit a fi cam nefuncțional. Poți avea un manual unic sau o singură definiție pentru bunul simț doar dacă trăiești sub dictatură. Una din cerințele de la revoluție a fost fix asta, libertatea de gîndire; or, fix libertatea este garantul că vor exista divergențe de opinii. Gata cu bunul simț acceptat de toată lumea.
Avangardiștii ar fi tentați să vadă în toate interacțiunile o oportunitate de a pune întrebări, de a încerca să ataci structurile osificate. Jos cu sfinții din calendar! Jos cu scosul pălăriei în fața bătrînilor! Problema este că la nivel superficial, de mase, treaba asta se traduce prin agresivitate gratuită și prin batjocură decerebrată. Nu știu vouă, dar mie mi s-a acrit cîți tineri necopți am văzut pe internet „argumentînd” doct despre cum o pictură celebră nu valoarează nimic, deși prețul ei pe piață ar îngădui să cumperi 1000 de tineri inutili de prin Asia sau Africa. Ei simt în forul interior că au voie! Să aibă păreri!
Pe scurt, probleme spinoase. Iar la intersecția diferitelor păreri pe teme de-astea, se naște încet-încet România de mîine…
--------------------
Acum este frumos sa-ti si raspund. Eu nu ma simt superior unui religios, doar ca nu ma simt nici inferior. Eu ma simt egalul lui, asa cum ar trebui sa ma considere si el.
Egalul sau presupune sa nu-mi impuna credinta lui. Modul sau de salut.
Eu sunt din ala care nu saluta cu Hristos a inviat de/dupa Paste. Am noroc ca-s baiat, deci scap de formulele astea salutand primul. Daca salut pe cineva cu SALUTARE/BUNA/BUNA SEARA, slabe sanse sa o bage p-aia religioasa. Si stiind situatiile prin care am trecut, prefer sa salut primul. De cum vad pe cineva. Ca sa evit situatia in care mi se spune HRISTOS A INVIAT, la care eu fie raspund cu NU A INVIAT NIMENI, fie raspund cu SALUTARE SI TIE (ambele formule fiind considerate … impertinente).
Acum, e clar c-am fost luat prin surprindere. Eu nu vreau sa fac misto de o persoana ca e vulnerabila, ca e tinta sigura. Eu fac misto cam de toate persoanele. E drept, nu iti permiti sa faci misto de unul care are un cutit. Ti-e teama. Dar altfel, pe cele mai diverse teme, faceam misto de colegi, de unii profesori chiar (mai ales de cei pe care NU ii aveam eu profesori). Si atunci faceam la fel, si acum.
Ca sa inchei, in momentul in care tu, preot, esti intr-o biserica, e normal sa saluti si sa vorbesti ca acolo. Nu m-am dus si n-o sa merg niciodata intr-o biserica sa fac misto de cineva. Biserica ori ceremonial religios care implica preot (nunta, botez, inmormantare). Respect dorinta persoanelor in cauza de a participa la acel ritual (e drept, asta-i un motiv pentru care refuz pe banda invitatiile la nunta, dar de inmormantari nu pot scapa). Doar ca, vezi tu, mi se pare absurd ca un preot sau o maicuta, in afara spatiului lor, sa salute la fel. Sa se comporte la fel. La fel cum mi se pare absurd sa se imbrace la fel. Nu as interzice, nu-mi place cuvantul INTERZIS, deci n-as face asta, dar mi se pare ca acei preoti vor sa-si dea importanta. Cunosc preoti care se schimba acolo, in biserica, in afara ei purtand haine normale. Pe ei ii apreciez pentru decenta.
Asadar, atunci cand cineva imi raspunde cu DOMNUL FIE CU TINE, simt ca vrea sa-mi bage pe gat credinta lui. O fi obisnuinta si oi fi eu absurd, posibil. Dar asa cum el e obisnuit sa raspunda asa, si eu sunt obisnuit sa actionez spontan. Prima oara am simtit nevoia sa fac misto, a doua oara am simtit ca trebuie sa evit. Sau mi-a fost lene. De ce eu as fi mai de condamnat decat ei?
Mai, hai sa discutam temele separat:
@ Bagatul credintei pe git, subcapitolul imbracaminte & exprimare:
Cu regret, nu suntem de acord. Un roacher imbracat in negru, cu tinte si bocanci, mi se pare mai periculos decit un preot imbracat in sutana. Ca pina una-alta, de la preot ma astept maxim la opinii exprimate in vorbe. De la metalist, ma astept lejer daca se enerveaza sa inceapa sa sparga sticle si sa distruga chestii.
Idem cu un baietas de cartier, care are tzoale de firma, iar cind iti stringe mina face niste figuri de-alea de contorsionist. Nu stiu tu, dar eu ma simt prost de fiecare data ca nu pot sa raspund „in kind”.
Ca atare: faptul ca acceptam diverselor subculturi sa se manifeste nu inseamna ca *ei* ne baga subcultura lor pe git. Inseamna pur si simplu ca traim intr-o societate libera, in care astia se simt in siguranta sa se manifeste.
Asta e, ne simtim oleaca aiurea cand nu stim sa raspundem fix in termenii unei subculturi, dar e parte a traiului in societate. Nici eu nu ma astept ca altii sa inteleaga dume de gamer, gen „wtb rich life”.
@ Mistouri:
E foarte usor sa bagi scuza ca esti mistocar, si gata. Chestia e ca unele mistouri pot sa fie prea urate, percepute ca fiind atacuri sub centura.
Ma rog, e o discutie intreaga acolo, pe care sigur n-o s-o purtam pe bloguri. E alegerea ta, traiesti cu ea.
@ Spontaneitate:
E dreptul tau sa fii cat de spontan consideri. Nu sunt aici sa te judec. Imi ingadui insa aroganta suprema sa observ cand „gura bate curu'” (daca stii expresia) – mai exact, cand relatezi tu insuti ca spontaneitatea te-a facut sa te manifesti ca un magar.
Si da, consider si ca religiosii care insista cu limbajul religios isi fac mai degraba rau subculturii lor. Dar discutia nu era despre ei …
După părerea mea, aceste forme de salut nu reprezintă o problemă decât pentru cei care aleg să facă o problemă din ele. În esență, este vorba de un limbaj diferit. Trăim într-o lume cu multe comunități, fiecare având specificul ei. A decodifica un „Domnul fie cu tine” se reduce la o simplă problemă de traducere, exact ca cea în care un britanic îți spune „Have a nice day”. Nu știu cine s-ar enerva că britanicul vorbește engleza. Probabil cei care consideră că Adam era dac sau susținătorii eugenismului.
E foarte ușor să-ți dai seama de mesajul din spatele cuvintelor „Domnul fie cu tine”. E foarte ușor să-ți dai seama de buna intenție a celui care-ți face urarea asta. E ceva mai subtil, dar tot relativ ușor să înțelegi că, fiind respectivul om credincios, apelul la divinitate face ca acel salut să fie cea mai înaltă formă de salut pe care ți-o poate adresa, pe limba lui. Ar fi putut să-ți dea un simplu „bună ziua”, dar a făcut mult mai mult, ți-a dorit ca divinitatea lui să fie cu tine și să te protejeze. Mai mult decât atât n-avea ce să-ți dorească, în limbajul lui. Ți-a dăruit urarea maximă. Deci, de ce să reacționezi urât? Îi poți răspunde pe limba lui, cu un „Doamne ajută!”, întorcându-i astfel salutul, după cum îi poți răspunde pe limba ta, cu „Toate cele bune și dvs.”
Partea interesantă este că dacă-i vei răspunde pe limba ta, credinciosul va traduce corect salutul tău și nu se va enerva că i-ai răspund în acest mod. 🙂
Cât despre „Jos cu sfinții din calendar!”, știința modernă e și ea tot o religie, și poate o să argumentez cândva de ce. Dar probabil că e cea mai slabă religiile de pe glob. Iar până la schimbarea calendarului, mai are mult. Deocamdată, era noastră începe cu unul pe care-l chema Iisus Hristos. Niciun om de știință n-a reușit să-și pună amprenta pe calendar într-un mod cât de cât comparabil.
Asta cam este si observatia mea, insa experienta difera de la persoana la persoana. Il inteleg pe Emil de ce se teme ca raspunsul laic la un salut religios i-ar putea atrage remarci naspa, se mai intimpla intre credinciosii „hardcore”. Caz in care,daca ai fost patit o data, sufli si- iaurt …
Stiinta facuta corect este stiinta. A, ca unii fac din ea orice altceva … mda.
Chestia asta cu ”mi se bagă pe gât” parcă e și bună și rea. E bună pentru că pare că ne trezim, că nu mai suntem dispuși să acceptăm orice – mă rog, măcar zicem că nu mai acceptăm orice, dar e rea pentru că orice ni se bagă pe gât: telefoane cu baterii prea mici, religia, legi anti fumat etc. și e deja obositor.
Am observat că multă lume nu înțelege cum e cu proporțiile – adică când sunt în minoritate, sau bulă cum se zice pe aici pe internet. Românii au fost tot timpul credincioși și au ținut la religia ortodoxă. E ok să nu fii de acord, poți chiar să-i faci în toate felurile pentru asta (deși nu e frumos) dar faci parte dintr-o minoritate. Avem și noi o cultură națională, aia cu portul tradițional, cu poveștile cu strigoi, mămăliga, doine, miorițe, eminești și ce-o mai fi și faptul că un grup minoritar o reprimă sau o ia la mișto nu știu dacă e neapărat un lucru bun. Oricum ar fi, dacă bagi într-o găleată preoțime, credință și Dumnezeu dai dovadă de incultură și minte îngustă (nu tu, Alex, zic la modul general).
Nu știu cum e știința făcută corect, dar ce avem noi acum (la nivel mondial) stă în calea progresului. Lucrările sunt inaccesibile, cercetătorii sunt izolați și există încă entități care reprimă idei. Și nici nu mă refer la acțiunile corporațiilor asupra patentelor ce nu le urmează interesul sau chestii negative băgate sub preș.