Readerul mă anunță sec că am .. stai așa ..

Băi, nu se poate. Băbăeți, e groasă rău. Fetelor, e foarte groasă^[1].

Aceste 346 de articole s-au adunat de prin 6 Decembrie anul trecut, de la vreo 80 sau 90 de blogheri. Cine pula lu’ Sfîntu Anton are timp să treacă prin 300 de articole? Mama lui Ștefan cel Mare, poate, că-i moartă și se plictisește de Facebook acolo în rai la ea. Zic de ea, dar nu-s sigur. Altminteri, n-are nici dracu timp să stea să citească ditamai hărmălaia!

La o primă aruncare de ochi, pot întocmi un top 5 de biggest offenders:

• nwradu (77 de bucăți necitite)
• Adrian Georgescu (20)
• Marius Cruceru (40)
• Cătălin Tolontan (28)
• Amar de Zi (adică Petreanu) (16)

În rest, oameni cuminți, sub 10 bucăți. E foarte ok.

Problema cu ăștia 5 este că de fapt eu unul nu am motive rezonabile să urmăresc decât vreo 2 dintre ei. Petreanu e de formație ziarist^[2], îl acceptăm și iubim așa cum este. La fel și pe Tolontan. Ambii publică chestii care merită urmărite, măcar jumătate din timp.

Cruceru însă? Teme religioase, jurnal personal … admir seriozitatea și tenacitatea, dar frecvența prea mare este un turn off. Aș prefera să-și dubleze volumul Iv cel Naiv, să zicem, la schimb cu o înjumătățire a debitului celuilalt. Idem cu Adrian Georgescu, care într-o vreme scria bine, însă astăzi a căzut într-o palidă copie de Cracked. Pot lejer să accept și să gust un singur articol semnat Georgescu, într-o lună întreagă. Nu-i nevoie de 20.

De nwradu nici nu zic, că n-are sens. Omul are o rețetă, probabil ea chiar funcționează pentru urmăritorii lui fideli. Pentru mine .. nu merge. Debitul lui concurează cu cel al saiturilor de știri, și nici pe alea nu le urmăresc zilnic. Darmite pe un anonim ale cărui articole baleiază între „am mai recenzat un router, la fel de sec ca pe alealalte” și „am mai vomitat o colecție de linkuri, distrați-vă cu ele”.

~~

Pe scurt … hm. Concluzia am s-o bag în articolul următor.

----------

1. Și lungă, hehe. Heh.[↩]
2. Hehe, deformație. De formație.[↩]

----------