Am băgat un titlu pompos la derută, ca să nu știe nimeni (nici măcar eu!) care naiba este de fapt subiectul articolului.
Deci vom discuta despre tehnici de tricotat șosete.
*
Dincolo de glume, am o semi-observație legată de economie. Și anume, faptul că activitățile ajung să aibe costuri similare bazate pe natura lor (felul lor) și pătura socială căreia i se adresează. Să dau un exemplu:
Acum vreo 10 ani calculam eu cam cîți bani îți trebuie în Timișoara doar ca să ieși pe ușă și să petreci timp în oraș. Am avut o realizare foarte interesantă: indiferent ce alegeam, costul pe oră rămînea similar. Voiam să merg la cinematograf? Păi prețul biletului era vreo 20 de lei[1]. Adăugai cîțiva lei la ecuație pentru ceva de ronțăit, chiar dacă acel ceva era cumpărat din afară, nu la suprapreț din cinematograf. Pe de altă parte, să zicem că voiai să mergi la o bere în oraș cu prietenii. Păi în timpul echivalent filmului (2 ore), ai fi consumat vreo 2 beri, care beri costau ca la 12-14 lei depinzînd cît de șmechere erau numele mărcilor … deci per total TOT acolo ieșeai la costuri.
Sigur, puteai să economisești bani, să mergi la un birt mai mărginaș unde berea era mai ieftină. Dar plăteai fie alți bani (bilet de autobuz, costul taxiului etc), fie plăteai prin inconveniență (timp pierdut pe drum, trafic etc), fie prin neplăcerea de a fi în alt context social (alt tip de clientelă). Sau chiar toate 3 la un loc, de ce nu.
Putem discuta și despre alte clase de costuri, desigur.
Am fost la poligon de trageri, și-am plătit 150-200 de lei pentru o experiență de .. 30-45 de minute? Idem, am fost la karting, unde tot așa, costul zboară rapid peste suma de 100 de lei, în vreme ce durata efectivă a experienței este de ordinul zecilor de minute, sub o oră. Privind generalist, din avion, eu le văd ca experiențe echivalente, în sensul că ambele dau adrenalină (spre deosebire de o ieșire la cafea în centru), și deci ambele s-au normalizat ca preț într-o zonă similară.
Temă de gîndire: călăria se situează în aceeași gamă cu kartingul/trasul cu arma de foc? Eu cred că da. Bowling-ul este clasă intermediară între film și karting? Eu cred că da. Care-i treapta următoare de costuri, după călărie/karting – poate că saltul cu parașuta?
*
Observația asta, după cum vedem, se extinde foarte-foarte lesne la o grămadă de activități umane.
Mi se pare că asta-i firea invizibilă a economiei, extrage din omul-consumator informația „cît este un-pulete-ca-ăsta dispus să plătească pentru activitate de tipul X” – iar apoi folosește această informație pentru a pune în operă diverse stabilimente care vor oferi activități. Patronii de birturi, cîrciumi, cafenele nu-s decît niște mici marionete în mîna Economiei, practic vorbind. Ei cred că iau decizii, că fac alegeri, că rezolvă chestii … dar pe fundal se aude muzica de fond ce dictează ritmul tuturor, și felul dansului pe care-l dansează.
*
Revenind la costuri și medii, pot să mai dau un exemplu personal mai larg:
Am făcut un calcul legat de concedii și diverse plecări din țară. Anu’ trecut în Grecia (Rodos) am dat suprataxă de fraier la prețul cazării, și am ieșit cu costurile totale pe la 1600 de euro pentru 12 nopți (+încă 2 nopți pe drum). Anul ăsta am lăsat un rotund 800 de euro la Paris pentru 7 nopți. Toamna asta am făcut o excursie rutieră[2] de vreo 14 zile și 2200 de kilometri, la care n-am calculat încă cu exactitate costurile, dar îmi reiese că am dat pe cazări și combustibil un 900-1000 de euro cinstit, iar dacă adăugăm și restul costurilor de pe drum … iar mă duc înspre 1600.
Oricum trag linia, îmi reies costurile mele proprii la aproximativ 110 de euro per noapte, cînd ies în afara țării. Este o medie, nu săriți, știu că ea ar putea fi trasă în jos sau în sus cu oarecare ușurință. Ea este specifică mie și obiceiurilor mele, spre exemplu eu nu sunt fan să mănînc în oraș, deci acolo „economisesc”[3]. În schimb dau cu banu’ fără grețuri pentru a intra la muzee.
Per total însă … tăt acolo. Una sută zece euro, ca popa.
*
Studiu de caz (#1) legat de costurile medii:
În călătoria recentă am ales să nu merg pe autostrăzi, pentru că voiam să simt vibrația vibe-ul atmosfera din sătucele și comunele prin care treceam. Bonus, nici n-am plătit taxă de autostradă astfel.
Ei bine, surprize-surprize, dar obligația de a încetini și accelera la fiecare intrare și ieșire din sate …. se vede în media de consum. Dacă pe autostradă consumul este liniar, constant, un frumos 6-6,5 litri[4] pe drumurile județene lucrul acesta se schimbă imediat, și sare media înspre 8-8,5 litri. Mai ales că în țări care nu-s România, nici nu-ți prea dă mîna să ignori limitele de viteză, și să mergi pe uliță cu 70 ca să eviți variațiile la consum. Nu, tati, ajungi în Slovenia și dai în frîne pînă ajungi la 40 km/h cu viteza, ca să știi sigur că nu iei amendă. După care ieși din localitate și accelerează iar spre 80-90.
Cu alte cuvinte, ce-am economisit neplătind taxele de autostradă, am dat pe consumul crescut de combustibil. Poate nu-i complet echivalent, dar media crescută aduce cele două costuri mai aproape.
Plus că diferența nu-i doar la consum, ci și la timpul izidit astfel. Eu n-am avut o problemă să fac aproape dublu pe drum, dar alții sigur au. Una-i să faci Viena-Timișoara în 6 ore, și alta-i să îți ia 9 ore + stresul aferent. Cît mai costă o oră din viața cuiva?
*
Studiu de caz (#2):
Prețul plătit pe benzină la călătoria din toamna asta mi-ar fi îngăduit să parcurg o distanță similară zburînd (cu o companie uzuală, nu neapărat low-cost!) – sau poate ar fi fost și mai ieftin să zbor. Hai să întorc chestiunea și pe față și pe dos:
- Am bifat 6 țări și vreo 7 orașe. Flexibilitatea asta n-aș fi avut-o decît cu mașina.
- Zborul ar fi fost mai scump dacă voiam să bifez fix aceleași orașe.
- Pe de altă parte, unele orașe le-am bifat doar pentru că erau în drum, și pentru a evita să conduc prea multe ore în aceeași zi.
- Deci dacă eram cu avionul: scăpam de costul cu cazarea în punctele intermediare, iar zborul între destinații mari ar fi avut preț rezonabil.
- Și totuși, mi-am dorit oarecum experiența de a opri în multiple orașe, ca să văd cum e viața pe-acolo.
Per total, insist că cele două opțiuni au fost practic în aceeași clasă de echivalență. Alegerea a fost o chestiune de .. gust, practic vorbind. Preferințe și dorințe personale.
*
Am dat toate exemplele de mai sus nu pentru că voiesc să mă laud, ci doar pentru a ilustra cît de important este să privești în perspectivă. Odată ce-ai găsit media proprie, alegerile se simplifică.
Media costului este similară indiferent de alegerile mele punctuale, pentru că acea medie este dată de starea pieței (prețurile medii) îngemănat cu felul meu de a fi.
Să zicem că vreau să încep de pe-acuma planul pentru vacanțe în 2025. Tendința mea naturală ar fi să încep deja cu min-maxing, adică să încerc să fac micro-optimizări la fiecare etapă. Avion? Nu cumpăr bilet de avion decît dacă-i sub pragul psihologic (PUR PSIHOLOGIC!) de X euro[5]. Cazare? Nu iau cazare decît dacă-i sub pragul psihologic de X euro / noapt etc șam.
După care îmi revin, îmi dau două palme, și zic: uită-te în urmă, oricît te-ai cîcat pe tine, tot acolo ai ieșit, la același cost agregat.
Din acel punct pot să trec la următorul nivel, să fac practic abstracție de bani, și să întreb doar: ce caracteristici doresc eu să aibă experiențele avute. Vreau să repet chestia cu călătoria rutieră? Excelent, cît timp voi fi pe drum? Tot 14 nopți? Clar, știu deja cît mă costă, tot ce am de ales sunt destinațiile. Nu vreau să mai merg cu mașina? Super, atunci clarrr că iau avionul, indiscutabil, și maxim voi închiria mașină la destinație.
Iar bugetul pot să-l pre-aloc, să pun deoparte dinainte cam toată suma necesară, pentru că știu cît mă va costa. Mie unuia mi se pare fascinantă treaba asta.
*
Toată discuția asta este desigur una de burghezie pură.
În practică, ce vrea inima omului este să simtă c-a obținut mai mult decît i-ar fi ajuns plapuma. Plus că experiențele de la nivelul curent se epuizează destul de rapid, și devin ușor banale. Clar, este fenomen psihologic cunoscut. Și eu mă uit cu un oftat înspre .. Bali, să zicem, dar nu mă găsesc dispus să plătesc taxa aferentă pentru a ajunge acolo.
Dar altminteri, ca unealtă pentru viața de zi cu zi, treaba asta cu mediile mi se pare un „ce” extraordinar de util.
----------- Zic cu niște aproximări foarte grosiere, pentru că nu mai rețin exact valorile[↩]
- Road trip în engleză în original.[↩]
- Cu ghilimelele de rigoare, pentru că economia de bani face să ratez un anume gen de experiență culinară.[↩]
- La o viteză medie de 100 km/h, pe drum fără înclinații. Motor pe benzină, aspirat natural, deci sub 6 nici o șansă să văd. Poate doar scăzînd viteza la 90 și mergînd în spatele unui camion…[↩]
- Pentru a obține cel mai bun preț, trebuie să urmăresc saiturile cu bilete fix în perioada de 3-5 luni înainte de data dorită, pentru că atunci sunt cele mai ieftine bilete. Costul acestui stres nu-l cuantificăm niciunde, desigur.[↩]