Cred că Decathlon a fost printre primele magazine sportive din Timișoara[1] – și tare ne-am bucurat la deschiderea sa în 2012. Într-un final aveam acces la o gamă suficient de mare de produse de calitate, la prețuri corecte, fără a mai vîna produse sportive prin diverse hrube insalubre[2].
Și totuși, la ani buni distanță, magazinul continuă să aibă o problemă: nu-i accesibil decît celor privilegiați, care pot veni cu un vehicul propriu – preferabil cu mașina. Se poate și cu bicicleta, dacă nu ai de venit cumva din celălalt capăt al orașului.
Ca pieton, însă? Ești lăsat efectiv de izbeliște. Să privim împreună la zona respectivă:
Ilustrație – acces pietonal sinistru de prost
Trecem peste faptul că doar autobuzul Expres 1 ajunge relativ în zonă, iar de la alte linii de transport mai ai de mers o bucată de drum în plus.
Bun, am ajuns cu E1 și-am coborît la stația Girație Aradului (adică pe la Altex/Auchan), aia din partea de jos a imaginii. Bun, cum ajungi la Decathlon? Simplu, mergînd pe șosea sau prin iarbă și noroi, cale de vreo 250m pînă ajungi măcar la parcarea lor.
Opțiuni: iarba sau șoseaua
Pare o adevărată aventură, doar de-asta mergem la magazinul respectiv, pentru că suntem sportivi, nu?
Totuși, poate că nu ne simțim în stare de chestii de-astea, mai bine coborîm la stația Tristan Tzara a autobuzului, și venim înapoi pe strada Ștefan Procopiu. În care caz ni se oferă o opțiune la rîndul ei foarte faină:
Șosea cît vedem cu ochii
Am mers o singură dată în viață pe drumul respectiv ca pieton, și pot spune cu mîna pe inimă că nu mai doresc să repet experiența vreodată. Chiar nu-i fain să treacă dubele și camioanele la cîțiva centimetri de tine.
*
Ce-i drept, eu unul pot să pricep că în principal sistematizarea rutieră ține de primărie, nu de vreun privat. Ei își fac magazin pe pe unde pot, iar apoi prin parteneriat public-privat se mai face și ceva infrastructură. Ikea Timișoara este chiar mai rău, efectiv în cîmp, dar măcar acolo a fost pusă stația de autobuz în parcare (oarecum…). Pentru Decathlon, însă? Lasă, tati, mergi printre mașini, te descurci tu cumva.
Sunt convins că aceiași Decathlon ar fi putut să facă ceva mai mult lobby (presiune) la primărie pentru a se amenaja infrastructura mai bine. Dar, vorba aia, nici managerii nici consilierii locali nu merg per pedes, deci din punctul lor de vedere totul este ok.
*
Articolul n-are o concluzie per se, doar o observație. Și anume că România și Timișoara au ajuns într-un punct în care concentrarea pe automobile ar trebui încet-încet să apună.
O spun în calitate de cetățean și pieton (uneori) – schimbarea se vede oarecum în zonele centrale, Timișoara chiar are un centru pietonal mare; dar pe măsură ce mergem spre periferie, se ițesc foarte rapid vechile racile, configurațiile de trafic gîndite pe vremea cînd a avea mașină era luxul suprem. Accesul aproape pur-auto rămîne ca o ilustrație destul de amară a modului cum gîndeau oamenii acum 10-20 de ani. Eu zic că se poate și mai bine 🙂
--------------------
Explicația-i simplă: centrele astea comerciale – să le numim generic „mall-uri” – sunt inspirate după modelul american, unde orice vrei să faci, tre’ să faci mutându-ți întâi curul într-o mașină și apoi, ajuns la destinație, înafara ei. Și vice-versa. Pe mine m-a izbit momentul când am ajuns într-un oraș din State (în oraș, nu înafara lui) și-am vrut să mă duc pe lângă hotel să fac niște cumpărături, numa să observ că oamenii ăia au o lipsă acută de trotuare.
Ba chiar a venit în vizită ceva coleg din State acum câteva luni și l-am dus într-un mall de prin nordul Bucureștiului (tot așa, cu tot felul de magazine, printre care și Decathlon) să-și cumpere o baterie externă, și când am ajuns în parcare asta a fost prima lui observație: „this looks exactly like the US”. Și confirm, chiar așa arată.