La Timișoara, pe 22 Septembrie 2025

*

Am participat la evenimentul din titlu. O poză nu face chiar cît o mie de cuvinte, dar poate că face cît măcar o sută:

Ce-i cu această dictare? Pe scurt spus, ne-am adunat vreo 500 de oameni, care-am scris după dictare o seamă de texte, pentru a ne arăta cît de șmecheri suntem într-ale limbii române. Gest care-i în principiu gratuit, făcut de amorul artei, pentru a celebra sărbători^[1] limba română – însă pentru cei competitivi, sunt în joc și ceva premii.

În orice caz, astăzi pe la orele 13 ale prînzului eram cu toții în Piața Libertății, așteptînd curioși să-nceapă dictarea.

*

Observații, în nici o ordine anume:

Eu unul am o reacție ambivalentă la acest eveniment. Pe principiul „cui bono?”, întreb și eu, cui i-a folosit exercițiul acesta? Fie, am scris, ne-am enervat că nu mai știm să scriem cu mîna proprie, ne-am bucurat că avem ocazia de a ne încerca puterile într-un meșteșug care cam apune. Ba chiar am putea spune că scrisul de mînă redevine important, spre exemplu în contextul eticii academice^[2]. Și totuși ..

A fost mult prea cald, unii oameni s-au bronzat pe mîini doar stînd în soarele tomnatic două ceasuri. Măcar ni s-a oferit apă, e ceva. Oamenii care-au venit cu umbrelă de-acasă au fost cei mai deștepți.

Schneider a oferit pixuri gratis, pentru a avea lumea un instrument de scris. Mișcarea le-a făcut însă anti-reclamă, multiple persoane au ajuns ca după vreo 10-15 minute să ceară alt instrument de scris, pentru că cel oferit nu funcționa bine. Am avut și eu probleme, am avut apoi probleme și cu al doilea pix primit, la un moment dat am preferat să scotocesc și să-mi extrag instrumentul adus de-acasă.

Primarul orașului, Dominic Fritz, a comis un gest oarecum neortodox – a venit să țină ceva discurs de începere [așa cum se face], dar pe lîngă asta a insistat și să dicteze un text ales de el. Așa, pe nepusă masă, fără să se consulte cu organizatorii, fără a fi participat la repetiții, și fără să știe regulile (spre exemplu că nu ar trebui să ne anunțe cînd se deschid ghilimele). Prezentatorii au fost obedienți și l-au lăsat, noi .. ce să facem? Ne-am străduit să scriem și asta.

n.b. Mă așteptam de la organizatori să aibă minima coloană vertebrală de a interveni și a spune că poate primaru’ să dicteze ce vrea, dar formatul concursului este deja stabilit, deci participanții au libertatea de a nu transcrie, fără a fi penalizați. Mi se pare că asta împacă și capra și varza – unii oameni ar fi scris oricum, de încălzire, iar alții și-ar fi păstrat forțele pentru textele care chiar se punctau.

n.b.2. Și de la presă mă așteptam să vină cu aceste întrebări către organizatori. Văd că nu se suflă vreun cuvințel pe tema asta niciunde.

Apropo de comentarii și plîngeri, eu am mai rămas cu o doleanță: trebuiau publicate undeva materialele folosite. Am muncit timp de un ceas și jumătate, minimul pe care-l putea face Casa de Cultură a Municipiului Timișoara era să publice undeva textele originale. Măcar ca să știm și noi unde-am greșit.

Aceeași observație și vizavi de exercițiul de corectură, de la final. Aveam opțiunea de a corecta o serie de fraze, cuvinte scrise incorect, sau chiar pus virgule lipsă. Foarte bună ideea acestui exercițiu, dar m-aș aștepta să se facă publică și cheia exercițiului, mai apoi.

Încă o observație, de data aceasta legată de temă: ambele texte alese pentru dictare erau pe tema orașului Timișoara. Pricep că se promovează astfel scriitori locali, pricep și dramul de mîndrie locală, dar … bre, este un pic self-referential, nu? Auto-referințele le putem gusta doar pînă la un punct.

*

Cam asta despre Marea Dictare Urbană. Ne vedem la anu’, poate.

----------

1. Organizatorii au folosit termenul cu celebrarea.[↩]
2. Există profesori universitari care încep să ceară ca studenții să dea examen scris, deoarece orice text redactat digital poate fi suspectat c-a fost generat sau îmbunătățit cu AI.[↩]

----------