Cîţi oameni, atîtea oraşe..

Am fost cîndva copil, şi mergeam la şcoală. Era anul 1995 …

Cînd am făcut şcoala primară locuiam în centru, la fix 10 minute de mers pe jos de clădirea şcolii. Timişoara era compusă, pentru mine, din cele 10 străzi şi cele 3 parcuri pe unde treceam mai des. Era un oraş cuminte, plin de gust, liniştit. Vedeam centrul, vedeam librării, vedeam restaurante, şi în general vedeam începuturile unei vieţi care se moderniza pe zi ce trece …

Apoi şcoala generală am făcut-o la periferie. Timişoara era compusă, de acum, din cartierul Dîmboviţa şi cîteva bucăţele din Freidorf. Era un oraş naşpa, cu tineri violenţi, cu găşti, cu bătăi de stradă, fix ca-n poveştile de la BUG Mafia (care erau pe atunci încă la modă).

Am făcut apoi liceul în zona Fabricii de Bere, aproape de Fabric şi de Complexul Studenţesc. Oraşul era o chestie foarte diversă pentru mine. Era fain să plec de la şcoală pe malul Begăi, sau prin Parcul Poporului. Trăiam astfel într-un oraş boem. Alternativ, mergeam prin Complexul Studenţesc, şi trăiam experienţa unui oraş grăbit, fremătînd de studenţi, uşor picant, uşor riscant..

~*~

Ei, care dintre aceste Timişoare este cea adevărată?

Ce fel de Timişoara cunosc oamenii, în rutina lor zilnică?

Omul normal şi tipic nu beneficiază de prea multă varietate[1]. Omul tipic munceşte cu normă, ceea ce înseamnă că în majoritatea timpului se trezeşte la oră fixă, pleacă la muncă pe un traseu bine stabilit, şi apoi revine acasă. Se învîrte prin zona unde are locuinţa, şi cam atît.

Pe cînd locuiam cu chirie vizavi de Fabrica de Ţigări, făceam cumpărături cu predilecţie din Piaţa Iosefin. Pentru mine, să mănînc sănătos era foarte uşor şi la îndemînă. Transportul era accesibil, compus din 3 linii de troleibuz, una de expres, ba chiar şi un tramvai [2]. Apoi m-am mutat pe Platanilor, şi „transportul din Timişoara” a devenit o iotă mai naşpa: aveam acces doar la o linie de expres care să mă ducă la muncă. Chiar şi cu mîncarea devenise mai naşpa, avînd la îndemînă doar un Kaufland, nu şi pieţe agroalimentare.

Se schimbase ceva, obiectiv, la oraş? Sigur că nu. Timişoara era aceeaşi. Totuşi, schimbînd un detaliu relativ minor, am experimentat oraşul în moduri semnificativ diferite. Astăzi merg pe jos spre muncă, şi mi se frînge de problemele cu transportul în comun.

Pentru alţi concitadini, oraşul înseamnă cartierele industriale. Pleacă din Lunei, îmbulzindu-se dimineaţa în tramvaiele ca nişte cutii de conserve, şi ajung la muncă pe platforma industrială Buziaşului, sau la fabrica Continental, sau chiar pe la fabricile din Freidorf. Contează? Apoi, alţi oameni perfect egali cu primii, se înghesuie seara în autobuze prost iluminate pe interior, şi se tîrăsc spre casă. Jumătate de oră, poate chiar o oră, cît o fi durînd călătoria.

~*~

Stau eu şi mă întreb ce fel de Timişoara cunosc aleşii noştri, şi oamenii care iau decizii pentru noi. Care dintre Timişoare le este în minte?

Pe primar îl vezi la plimbare pe Alba Iulia, sau pe platoul din faţa Operei, studiind, privind, discutînd. Foarte bine. Îl vezi pe şantier, luînd pulsul lucrărilor. Foarte bine! Însă nu-l vezi prin Torontalului la ceasul serii, sau prin Freidorf la 7 dimineaţa. Primarul nu cunoaşte toate variantele de Timişoara.

Mi-ar plăcea sincer să aflu că directorul de la Muzeul de Artă ştie care-s preferinţele timişorenilor în materie de artă. C-a comandat studii de piaţă, sondaje de opinie, că-i informat despre ce le place oamenilor să vadă. Că-i informat despre cum să-i aducă la muzeu, chiar.

Ştie oare directorul Enel că în ziua în care a căzut curentul pe 4 străzi, asta înseamnă că pentru cîteva sute de familii, oraşul Timişoara a devenit unul mai prost? Chiar dacă-s „doar” 3 străzi.

Realizează oare consilierii locali că oamenii din zona Kuncz trăiesc în cu totul alt oraş faţă de cei din zona Dacia?

~*~

Şi, bineînţeles, povestea asta se aplică oraşului oricui.

Am văzut Bucureştiul astă-vară. M-am plimbat cu metroul (care era gol), m-am plimbat pe jos prin centrul vechi, am vorbit cu oameni faini. Evident, am văzut astfel doar un singur Bucureşti. N-am văzut Bucureştiul prin ochii celor care se înghesuie la metrou dimineaţa la 8, să ajungă la muncă. N-am văzut petreceri de prost gust în stilul Vanghelioanelor. N-am mers prin Pantelimon sau Ferentari, dacă ştiţi ce vreau să spun.

~*~

Judec că merită să punem din cînd în cînd pauză şi să ne întrebăm „eu în ce fel mă întîlnesc cu oraşul?”.

Piata Libertatii

 

Bd. Eroilor de la Tisa

----------
  1. Şi nici nu-şi doreşte. Este o întreagă poveste psihologică în spatele afirmaţiei.[]
  2. Mergeam la muncă în Piaţa 700. Aveam ca opţiuni 11, 14, 18, E1, 2. Doar tramvaiul 7 NU era util.[]
----------

1 thought on “Cîţi oameni, atîtea oraşe..”

  1. Nu stiu cum arata Timisoara lui Robu (de-abia stiu cum arata Timisoara turistica, dar voi repara asta cat de curand), insa pot sa-ti spun ca Bucurestiul lui Firea arata din ce in ce mai rau. O spune unul care sta de 11 ani acolo si care, pe langa poluare, aglomeratie si cladiri comuniste, a gasit un oras foarte fain dedesubt, unul neglijat, dar inca in picioare. Pana acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *