Pentru că-s oficial bătrîn, cel puțin în termeni internautici, hai să derulăm puțin istoria web-ului și să ne amintim de acest faimos acronim. UGC vine de la user-generated content, sau în traducere aproximativă în română, material produs de către utilizatori. O modalitate un pic pompoasă de-a denumi toate formele prin care i se permite utilizatorului unui sait să interacționeze cu acesta – lăsarea de comentarii, urcarea (upload) de materiale foto-video etc șamd.
Poate că treaba asta ni se pare un „ce” perfect natural, stînd pe scaun în 2026 și privind la peisajul din jur. Toate-toate platformele își întemeiază existența pe aceste interacțiuni, ba chiar și pe meta-interacțiuni. Sumarizat:
- Pe Reddit un utilizator creează un fir de discuție, asta-i deja UGC la nivelul 1. Apoi vin alți utilizatori și discută despre materialul publicat. Asta-i UGC level 2.
- Pe Youtube postează cineva un material video, apoi vin alții și comentează.
- Pe Facebook nu mai zicem, sunt deja faimoase subsolurile postărilor diverselor entități .. și gunoiul generat pe-acolo prin comentarii
- Instagram idem
- TikTok idem (cu bonus: poți răspunde unei filmări cu .. altă filmare)
- Saiturile de știri idem, avem casete de comentarii peste tot[1]
- Forumurile le-am uitat deja, dar și-acolo era aceeași idee, să fie trafic compus din oameni ce vin voluntar să-și lase pe-acolo contribuțiile; tot UGC
De ce ne-ar păsa de treaba asta?
Păi hai să vedem. Am ca o teorie[2] că nivelul de complexitate al materialelor produse de vizitatori este oarecum predictibil, bazat pe tehnologia folosită și pe nivelul de moderare. Să explic.
Pe vremuri, pe forumuri se țineau dezbateri destul de lungi. Chiar și laconicii, utilizatorii care scriau de obicei 1-2 propoziții, aveau momentele lor în care-și ieșeau din pepeni și trînteau cîte-un cearșaf de text (mai coerent sau nu). Nivelul postărilor era corijat de către moderatori.
Dup-aia am trecut la saiturile de știri. Aici deja intrăm cu un pas în zona crepusculară – nu mai avem moderatori, doar minima intervenție din partea administratorilor saitului. Dar aceștia prețuiesc „traficul” și „vizitele” în dauna calității conversației, deci le este complet indiferent faptul că doi dobitoci se ceartă într-un mod exasperant de tembel prin subsolul vreunei știri despre .. vreme.
Iar nivelul calității discuțiilor de pe Facebook n-are rost să-l discutăm, este sub nivelul mării.
*
Unde vreau să ajung cu poliloghia asta? Păi la faptul că modul cum consumăm internetul ajunge să dicteze și nivelul la care ne exprimăm.
Eu unul citeam și comentam pe Reddit folosit PC-ul, adică o unealtă cu o tastatură; pe care tastatură am o viteză de scriere relativ ridicată[3]. Pe scurt spus, viteza cu care exprim gîndurile este limitată de viteza cu care pot formula chestii coerente.
Pe Instagram însă? Pe care-l vizitez adesea stînd pe veceu? Să nu exagerăm, dacă scriu un comentariu de pe telefon, clar n-o să mă întind prea mult. Cîteva gînduri acolo, și să zică mersi că am catadicsit să fac „engagement”. Mai și folosesc funcția de auto-sugestii destul de mult, chestie care face să scriu relativ repede[4]. Cu toate acestea, nu se compară defel cu o tastatură reală.
*
Și io-te cum revenim la ideea inițială. Eu unul n-am să scriu pentru blog tastînd de pe telefon, defel, niciodată. Maxim am să schițez idei și-am să le transcriu. Dacă folosim măsura că articolul de blog este mai aproape de literatură decît de jurnalism sau orice altceva .. și că oricum articolul mediu de blog este mai aproape de capătul „maculatură” decît de capătul „operă” literară … ce rezultă? Păi că de pe telefon aș putea maxim să creez poezie d-aia postmodernă,concepută între două rîgîituri la o șaorma.
Știu, știu, eu sunt eu, alții nu-s la fel de dinozauri. Probabil se găsește chiar acuma vreun tînăr care să-mi dea peste nas că el (sau ea!) scrie un roman de pe telefon. Sau că scrie eseuri pe Reddit.
Dar cert este că mediul influențează forma, forma influențează conținutul, drept urmare .. ne ascuțim sulițele. Vor fi destui care vor spune că „oricum e prea greu să tastăm de pe telefon, mai bine îl punem pe Gemini să formuleze”. E doar o variantă, numa’ zic.
----------- Eu unul chiar aveam pe vremuri și ceva așteptări, să vedem dezbateri inteligente în jurul știrilor. Între timp mi-a trecut.[↩]
- O teorie care mi-a venit complet aiurea în minte, în timp ce mă pișam. Pentru c-așa funcționează, pe-o parte ies chestii, pe alta intră chestii.[↩]
- Încă mai am undeva pe blogul vechi o postare cu viteza mea de tastare. E aceeași de 10 ani încoace.[↩]
- Mai ales platitudini, chestii ce le-am mai scris și-n trecut, dar trecem peste.[↩]
> Probabil se găsește chiar acuma vreun tînăr care să-mi dea peste nas că el (sau ea!) scrie un roman de pe telefon
Îmi pare că platformele astea de generația a treia (a patra? nu știu, n-am stat să număr) oricum defavorizează și descurajează contentu’ în format text. De exemplu am văzut că-i obiceiul mai degrabă să răspunzi la comentarii printr-un video, sau la un alt video idem. Și cum informația se pierde atât de ușor, mai ceva decât linkrot-urile de pe web-ul tradițional… pare că lumea preferă să trăiască într-un soi de cultură orală, „satul global” cum ar veni.
Asta cu satul global e faină, se reține. Într-adevăr, îmi pare și mie că încolo mergem (mă rog, unii merg) – o cultură bazată pe istorisiri din gură-n gură, spuse acolo de oameni care fac precum vrăbiile, ciripesc și ei ca să nu tacă din gură, să se-audă vorbind și deci să se simtă că fac parte din grup. Nu c-ar zice ceva interesant.
Aș menționa aici și obiectul absolut retardat al mai multor saituri de „entertainment” de-a prelua povești de pe subreddituri precum AITA / AITJ / alte grupuri de postat despre drame personale. Tot ce fac saiturile alea (sau paginile de facebook, că-i greu să menții un sait) este să re-posteze povestea și să adauge cîteva însăilări de banalități pe-acolo. După care vin bipedele rumegătoare și Lasă Comentarii, și dă-i și discută nimicul despicat în paișpe. Mori încet văzînd așa ceva.
* AITA = Am I The Asshole ; AITJ = Am I The Jerk etc