Sau, cu titlul original de la autorul său (Quentin Stafford-Fraser): The Fragile Free Cloud. Mesajul este același de 10 ani (dacă n-or fi vreo 25) … nu vă bazați pe servicii oferite fără vreun cost, pentru că nu-i clar cît vor ține. [1]
Autorul vorbește de ultima iterație din seria dramelor de acest gen, exemplul Flickr. Saitul care pînă mai ieri găzduia poze cu nemiluita de la oricine, a decis să facă reduceri drastice de costuri. Prin urmare au restructurat schema de prețuri – dacă vrei să urci pe serverul lor mai mult de 1000 de poze, plătești pentru un cont „Pro” (50 de dolari anual, o nimica toată). Nu doar atît, ci chestia asta se aplică și retroactiv, prin urmare copiii cu net free care pînă mai ieri întrețineau colecții de mii de poze fără să plătească vreun leu se văd în poziția incomodă de-a-și muta de urgență pozele, sau a le lăsa să fie pur și simplu șterse la finele anului.
*
Treaba asta nu prea mă agită, însă. Toamna este eternă pe internet, tot timpul vor apărea oameni noi care habar n-au pe ce lume trăiesc și nici nu-s interesați să afle. Fac ce fac, dau cu capul de cîțiva pereți, devin interesați să învețe. E ok.
Mai degrabă aș muta puțin lumina pe un subiect atins de Quentin doar în fugă, care îmi pare mai zemos. Zice omul așa:
Most of the Snapchat/Instagram generation are probably not interested in anything that happened more than 1000 images ago! But people who have used Flickr for archiving the first pictures of their children or grandchildren may be in for a surprise.
Mi se pare că se pune degetul pe o treabă destul de interesantă. Generația nouă nu mai crește cu dorința de-a vedea servicii care țin informația la nesfîrșit. De fapt, crește fără să-și pună problema că așa ceva este posibil sau de dorit!
Trăim în era cîcatului ala numit endless scroll, cum avea 9GAG pe vremuri, sau cum ar vrea Facebook să ofere în zilele noastre. Derulezi, derulezi, și tot privești abulic la acel stream care nu se mai termină dracului odată. Printre reclame, evident. Sau privești abulic la YouTube, unde tot așa … reclame, reclame, reclame. Oare unde-am mai văzut treaba asta? La televizor, chestia aia uncool și demodată?
Pam-pam.
Trăim în era urcării de poze pe Instagram/Facebook, dar fără s-avem niște unelte de management al informației. Poftim, de-o comparație, un blog: are arhive, se poate naviga folosind o groază de meta-informații (data publicării unui articol, etichete, categorii, autor șamd). Pe Facebook dacă vrei să afli ce-a postat Alinel acu’ 3 ani în aprilie cum procedezi? Derulezi pînă faci scurtă la mînă? Blogul are o adresă fixă de unde pornești, iar Google știe să indexeze informația. Pe Facebook ai o pulă, chiar de-i profilul public tot sunt minuscule șansele să fi fost indexat corect conținutul de către Google.
Instagram nu-i decît o mare de poze, o vomă de poze, o supă de sentimente care au sens 24 de ore. Snapchat idem. Twitter idem. Platformele „sociale” (și nu doar ele) se zbat să facă experiența utilizării lor cît mai decerebrată cu putință. Cît mai aproape de „dai cu degetu aici ca să indici reacția ta emoțională”. Pe scurt, Quentin indică fără să spună explicit: ne întreptăm spre o generație fără cap și fără repere.
Nu c-ar fi ceva neapărat rău, pentru cei care au repere. Ascuțiți sulițele, zic.
----------- Și nu-i clar nici măcar cu alea plătite.[↩]
M-au mâncat degetele de câteva ori să scriu și eu despre Flickr, că am primit nu unul ci două mailuri, au avut grijă să-l repete pe primul, să nu cumva să-ți scape faptul că ei țin la utilizatorii lor cu conturi gratuite și că (în același text) conturile gratuite vor fi limitate la 1000 de poze. Deci da, (1) nu avea încredere în Yahoo și (2) nu avea încredere în ce nu-i al tău, cu mențiunea că plata unui serviciu de găzduire (care n-o să fie Akamai) nu te scutește de dezastre (vezi cazul Namebox). Din punctul ăsta de vedere, WordPress.com poate fi un serviciu mai solid decât Webfactor sau orice altă firmă românească, așa că poate mai mult (1) decât (2) în cazul de față.
La partea a doua, și pe mine mă enervează oamenii care aveau bloguri, scriau pe ele decent, dar s-au mutat pe Facebook, unde au reach mai mare. Dar stai să vezi, că nici cu blogurile nu mi-e rușine. Nu știu dacă reții, dar era o vreme când pentru a seta un link pe wordpress aveai nevoie de un singur click pe butonul de link din editor și completai tot ce voiai. După care l-au făcut mai user-friendly și ca atare, dacă vrei să specifici ca de exemplu linkul să ți se deschidă într-o filă nouă, trebuie să dai două click-uri. Și degeaba specifici DE ABSOLUT FIECARE DATĂ să ți se deschidă într-o filă nouă, că nu se prinde c-ar trebui să-ți pună opțiunea asta ca implicită data viitoare. Sunt curios cum este pe noul editor, încă n-am făcut update. Iar la wordpress.com deja nu mai există pagini, bun-venit în nesfârșitul scroll care este. Că de aia am 25 de pagini de conținut pe blog, ca să se încarce toate simultan în browser, nu-i de-ajuns că îmi consumă și așa mai multă memorie decât ar trebui.
Problemele acestea au o cauză precis identificabilă și nu-s probleme decât pentru o minoritate. Majoritatea se bucură de facilitățile oferite mură în gură de către cei care coboară netul la nivelul ei. Trecut-a vremea când PC-ul era apanajul unei elite.