Sumar de 2017 – lecturi (I)

Cum se zice “Year in review” în română?

Miss Peregrine(i) – Ransom Riggs

Am văzut prima dată filmul. Nici nu ştiam că există cartea — well, seria de cărţi.

Filmul m-a lăsat destul de mofluz. Ideea din spatele lui pare faină, însă execuţia este destul de slăbuţă. Nu se construieşte suficient atmosfera, cred.

Spre deosebire, cartea repară fix această lacună. Se ia cartea în braţe, se face un ceai (sau chiar o carafă de ceai), şi se citeşte în linişte. Mai ales dacă ai, cum am avut eu, o carte editată îngrijit. Cu coperţi cartonate, cu multe desene care să te introducă în atmosferă, şamd.

Este clar o carte din categoria “pentru copii şi adolescenţi”, eu unul am terminat-o în vreo 2-3 seri. Foarte uşor de citit. Mie unuia mi-a plăcut, deşi aş dori ca în volumele următoare să mi se explice de unde exact vin puterile atît de variate ale copiilor.

Micul prinț – Frances Hodgson Burnett

Altă carte pentru copii. Pe cînd eram la rîndul meu copil am ascultat o casetă audio cu povestea asta, și mi-a plăcut destul de mult. Recent am reauzit titlul poveștii, și mi s-a făcut dor.

Titlul original este de fapt „Micul lord Fauntleroy”, a fost însă măcelărit în bunul stil românesc. De ce am păstra chestiile complexe, cu numele lor original, ca să știe și bunicul și copilul că vorbesc despre aceeași carte? Hai mai bine să schimbăm chestii, ca să facem titlul „mai ușor de înțeles”. Altă explicație n-am.

Cît despre carte … este fix o poveste cu tîlc. Un copil reușește să-i înmoaie inima bătrînului său bunic, persoană importantă dar singuratecă. Nu zic mai multe pentru că .. literalmente n-are rost. Luați cartea, o citiți în două sau trei seri, și gata, știți și voi povestea.

16 poezii de iubire pe care mi le-as fi scris mie…  – Iv cel naiv

Din categoria „cititorii blogului îmi spun să scot carte, deci.. hai să scot carte”. Iv cel naiv livrează genul de poezie cu care și-a obișnuit cititorii onlain.

Hallelujah – Liel Leibovitz

Biografie a lui Leonard Cohen. Eu unul am constatat, cu această ocazie, că îmi displac biografiile.

Sau, mai nuanțat spus: dacă nu mă interesează persoana, nici biografia nu mă agită. Cum la Cohen singura chestie de interes este să-i ascult muzica și atît … mna. Am returnat cartea aproape necitită.

Jamie, ministrul hranei sanatoase – Jamie Oliver

Pompos titlu. Și cam exagerat.

Cartea nu oferă o explicație pentru ce consideră a fi „hrană sănătoasă”. Nu oferă mare discuție despre cum contează enorm cantitatea de hrană pe care o bagi în tine. Pe scurt, cititorul cărții este rugat tacit să se încreadă în Oliver, pentru că Oliver știe ce face.

Se oferă un set bogat de rețete, ilustrate cu poze foarte faine. Judec că prinde foarte bine la clasa de mijloc, oamenii cu suficienți bani încît să cumpere cărți de-astea cartonate și pline de poze, însă prea proști ca să știe că nu-i sănătos să mănînci doar senvișuri în oraș.

Cavalerul celor sapte regate (The Tales of Dunk and Egg, #1-3) – George R.R. Martin

Acțiunea din carte se întîmplă cu ceva vreme înainte de povestea principală din „Urzeala Tronurilor”.

Mie unuia mi s-a părut o inserție bine-venită în universul lui Martin. În principal datorită faptului că este mai ușor de consumat — nu vorbim despre N fire epice care se desfășoară simultan, ca la seria „Cîntec de gheață și foc”. Două personaje, și aventurile lor. Ura!

… continuarea într-un articol viitor

Articol mai vechi
Articol mai nou
------
  1. Domnişoara Peregrine?[]
------

6 thoughts on “Sumar de 2017 – lecturi (I)”

  1. Lasă că avem și noi nume proprii în titluri traduse. De exemplu, Moonlighting l-am tradus prin Maddie și David. Și uite-așa îmi vine cheful să revăd seriale din care nu mai țin minte practic nimic, că eram mic pe vremea lor.

    PS: Pe tema asta nouă și faină, când dau click pe o notă de subsol, explicația ei e poziționată fix sub bara neagră cu meniul de sus.

  2. re: PS: Deranjează poziționarea respectivă? Eu aș scoate de tot meniul ăla floating, le prefer fixe. Momentan încă dau cu șurubelnița pe-aici, nu m-am prins cum pot face operațiunea.

    Cît despre tradusul titlurilor … eu n-am o problemă cu el. Este o problemă spinoasă și cu argumente bune din toate părțile.

  3. Măi, dacă mă întrebi pe mine, scoate-l. Și eu prefer meniurile fixe. Altfel, nu deranjează exagerat, dar nici nu-i aceeași experiență simplă și clară care era pe tema veche, parcă. E mai sofisticat în sensul prost al cuvântului.

    Problema traducerilor de titluri nu-i că n-ar fi justificată, ci că se face pe alte criterii decât ar trebui. De exemplu, se gândesc ei cam ce dă mai bine la publicul larg și apoi aleg în funcție de asta. Chiar dacă varianta aleasă distruge complet skepsisul pe care l-a băgat producătorul în titlu sau dacă îi schimbă complet sensul. E traducere și adaptare, de acord, dar să fie o adaptare la contextul lingvistic român, nu la figurile din capul traducătorilor și la interesele de casă ale celor care vând bilete, gen. Deci nu cu ideea de adaptare nu-s de acord, ci cu modul în care adaptează ăștia.

    Sigur, și americanii au problema asta, la forșpanuri. Care deseori scot în relief alte lucruri decât ar trebui, sau care îți servesc pe tavă spoilerul principal, ca să vândă mai multe bilete.

  4. Nu știu web design și nici wordpress, așa că ia ce scriu în continuare cu un grăunte de sare: ți-am rezolvat problema cu meniul floating. Mai precis, am încărcat tema ta pe un blog de test și m-am uitat la ce și cum s-ar putea face. Soluția se reduce două linii de cod CSS.

    Din câte știu eu, ca să aduci niște modificări CSS temei, trebuie să urmezi una din următoarele 3 căi:

    a) Să editezi direct fișierul styles.css a temei folosite de blog. Asta e cea mai simplă și directă metodă, dar are dezavantajul că la fiecare update de temă se șterg toate modificările tale. Deci nasol, că trebuie să ții evidența lor și să le refaci again and again.

    b) Să creezi o temă child pentru tema blogului și să faci modificările pe ea. Asta e soluția recomandată și previne problema de la punctul a, dar nu știu cum se face.

    c) Să instalezi un plugin care inserează un cod CSS peste codul temei, sau după ce s-a încărcat codul temei. Are avantajul simplității și al faptului că nu se pierd modificările când faci update la temă. Asta e soluția folosită de mine.

    Pe blogul de test am Jetpack, care are un modul pentru așa ceva, dar în principiu orice plugin de aici ar merge:

    https://wordpress.org/plugins/search/custom+css/

    Ia-l pe cel mai simplu. Odată instalat, îți rămâne să adaugi următoarele linii de cod:

    #fixed-header-top {
    position: relative !important;
    }
    .site {
    padding-top: 0 !important;
    }

    Partea cu !important înseamnă că în caz de conflict, browserul o să țină cont de instrucțiunile ăstea, nu de cele din style.css ale temei. S-ar putea să nu fie necesară, dacă pluginul încarcă corect codul ăsta după cel al temei (și liniile acestea le rescriu pe cele corespondente din temă).

    Cam asta ar fi tot.

  5. Mai este si varianta a patra, tema insasi are o optiune in meniul de Customize pentru a adauga css propriu. Am sa vad daca merge sa pun acolo. Multumesc pentru research!

Leave a Reply

Your email address will not be published.