Grea temă.
Ați văzut vreodată o echipă stricată de liderul ei? Nu contează ce-o fi, sau în ce context, idee de bază este aceeași: o mînă de oameni lucrează cum pot și ei, mediocru-mediu-bine, începe proiectul lor să se închege și să devină o chestie faină… după care vine șeful echipei și risipește rezultatele în cele 4 vînturi.
Sunt aproape cert că ați întîlnit situația asta pe undeva – la muncă, la asociația de proprietari din scara blocului, la vreun ONG. Exemple se găsesc cu duiumul. Și, pentru că ziceam de exemple, am și eu cîteva.
*
Ca să nu încep direct cu teme mari, hai să pornesc dinspre latura antreprenorială a lucrurilor.
O firmă grecească a deschis acum vreo 15 ani o fabrică în Timiș. Nimic spectaculos, producție de aparate frigorifice parcă. Firma a mers foarte fain vreo 2-3 ani, cîtă vreme a avut management străin. Ca să-mi citez sursele, „dacă era nevoie de o piesă se comanda imediat, dacă era ceva vag nefuncțional se repara”. Că de-aia erau acolo managerii, să îndeplinească obiectivele firmei: de a cheltui capitalul firmei pentru a menține mijloacele de producție în stare de funcționare[1]. Nu-i mare secret, banii vin din faptul că fabrica produce non-stop, o singură oprire de 15 minute este ca o arsură în buget; pentru a produce, trebuie echipamentele să funcționeze ca unse. Bagi 50 de euro într-o piesă, menții în funcțiune o mașinărie de îndoit tabla care la finalul lunii a produs plusvaloare de cîteva mii de euro. Foarte simplă ecuația, pe bune acuma.
Ei bine, totuși să ții manageri străini în deplasare nu-i soluție pe termen lung. Prin urmare, după o vreme s-a luat decizia să se pună români. Că și românii sunt capabili, au școli de menegement, pot face chestii. Ca rezultat direct, în scurt timp s-a impus stilul românesc de a conduce. O piesă nu funcționează la parametri? Nu contează, folosim tot așa, pînă se strică de tot și-i prinde unuia mîna. S-a alocat de către coordonatorul zonal un buget anual pentru diverse reparații necesare? Foarte bine, menegerul local ȚINE să se laude că nu l-a consumat pe tot, Doamne apără și păzește de ideea năstrușnică să cheltuie banii pe chestii în fond necesare.
Ca rezultat … menegerii se bat între ei pe umeri că-s economicoși, iar între timp media de vechime din firmă începe să alunece încet-încet în jos, că numa’ proștii fără experiență mai vin să muncească acolo.
*
Alta din cîmpul muncii, dar de data asta la o firmă „cu ștaif”.
Iei 50-100 de oameni și-i pui în fața unor calculatoare. Munca lor este relativ „la normă”, în sensul că poți estima dinainte cam cît ar trebui să dureze fiecare sarcină (analizează aia, fă clic acolo, fă clic dincolo). Merg programele relativ prost, mai întîlnești erori, dar treaba merge cumva. Oamenii se cam plictisesc la job dar rezistă cumva, că nu-i stresul mare. Firma are succes, proiectul are succes, se fac noi angajări.
Se ajunge la sute de oameni pe proiect. Durerile de creștere nu întîrzie să apară, spre exemplu traficul pe rețea este greoi din cauza volumului de date care a crescut și el. Munca se desfășoară greu, oamenii sunt frustrați de faptul că sculele merg în reluare. Soluția managementului? Să bage bani pentru a scoate bani, ca într-o țară normală? Ahaha, nu, dimpotrivă. Se păstrează țintele de producție vechi, se lasă oamenii să se chinuie în fața monitorului, ba eventual se cere mai mult cu mai puțină bandă de rețea. Rezultatul direct este că media de vechime descrește vertiginos. Ca spectator, ce poți spune? ”Bravo, pătrățel!” și-un praz verde.
*
De politică nu vă mai spun eu, c-ați văzut direct la știrile naționale. Se dau proțtii în stambă zici că-s arlechini. Ce-a fost în PNL, măcel la nivel înalt? Incompetentul de Crin Antonescu, urmat de incompetenta de Gorghiu, urmată de și mai incompetentul Blaga? Ce-au făcut, au dus PNL într-un picaj liber în sondaje de 5 ani încoace? Nici nu contează greșelile punctuale, contează că toți liderii numiți de mine au fost, privind în urmă, slabi. N-au făcut ceva de succes.
PSD cum se mai simte? Oamenii din teritoriu se mobilizează exemplar, aduc oamenii la urne, conving jumătate din populație să vină la vot…. iar apoi vine „șefii mari” și fut meciul. Da’ îl fut cu sete, să se audă pînă în fundul României cum dă PSD fail ori de cîte ori ajunge aproape de ciolan. Geoană a futut un cal în pizdă cu o zi înainte de alegeri. Dragnea fute un cal în pizdă de 2 ani de zile, punînd din umbră miniștri din ce în ce mai proști.
Amuzant și trist, simultan.
*
Aș fi curios totuși de-o chestie … care-i domnule cauza acestui fenomen? Nu știm noi, românii, să ne alegem liderii potriviți? Suntem prea blegi și se aleg ei singuri, fix ăia mai încrezuți și mai bolovănoși dintre ei?
Că începe, sincer, să-mi cam cauzeze cînd mai scot nasul în lume, și cînd discut cu oamenii.
----------- PCR ar fi mîndru de mine și de limba mea.[↩]
Eu pe Dragnea îl percep ca fiind un bun organizator și ca având certe calități de lider. Discrepanța dintre asta și dezastrul pe care-l observi tu ar putea fi o discrepanță între modelul de conducere pe care-l avem noi în minte și obiectivele lui reale. Poate din punctul lui de vedere o bună guvernare nu se traduce printr-un premier care să dea bine și la oameni ca noi. Poate pentru el guvernarea se rezumă la a putea deține controlul asupra executivului și a avea un cap de afiș pe placul electoratului PSD. Ceea ce are. Mai departe, poate că nu-l interesează propășirea partidului și a primarilor pe cât îl interesează să-și rezolve propriile probleme cu justiția.
Cât despre întrebarea ta de fond, omul este o ființă complexă. Da, sună a truism ieftin, dar cred că el conține răspunsul la această întrebare, în sensul că un om nu ajunge lider pentru că este neapărat bun într-un anumit domeniu, ci mai ales pentru că are niște aptitudini specifice liderilor din toate domeniile: încredere în el, tenacitate, dinamism, putere de dominare a celor din jurul lui etc. Nu-i sigur, spre exemplu, că CEO-ul unei fabrici de produse electronice trebuie ales din rândul electroniștilor, deoarece poziția de șef îi va pune în fața altor provocări decât poziția de electronist. Provocări pe care un electronist obișnuit s-ar putea să nu le treacă.
Pe foarte scurt, un șef trebuie în primul rând să fie un om puternic, nu un om tehnic. Sigur că ar fi bine să se priceapă la domeniul în cauză, dar esențial este să aibă acele aptitudini generice de lider. Asta face ca deseori oameni foarte pricepuți să nu poată ocupa o poziție de vârf (că nu au forța și restul de calități psihice necesare) și, invers, astfel de posturi de conducere să fie ocupate de oameni foarte puternici, dar incompetenți. Cu toată gama de efecte negative ce rezultă de aici și pe care le-ai surprins parțial în articol.
Bine mey Aldus, ai punctat niste truisme pentru a suta .. pe linga poarta. Chestia ca lideru’ are nevoie de competente specifice unui lider este bine-cunoscuta. Principiul lui Peter este la fel de bine cunoscut (esti bun la X, esti avansat sa faci X si Y, faci si aia, esti tot avansat pina nu mai stii sa faci si X si Y si Z si K si L).
Totusi, liderilor li se cer niste comportamente simple, niste calitati care-i fac la fel indiferent ce conduc si in ce domeniu. Si anume, li se cere sa aiba grija de grup si de resursele lui, sa fie conservatori si prudenti, sa aiba grija sa nu se intimple ceva rau, apoi sa faca grupul sa propaseasca.
Or, din punctul asta de vedere, liderii nostril dau chix.
Daca esti manager de firma, pasul 1 este sa-ti aduci echipa in pozitia in care se cistiga in proiect major. Perfect. Dar apoi trebuie sa-ti arati calitatile in a mentine echipa care te-a adus la acel succes, pentru a livra la timp in acel proiect! Or, daca nu tu investesti niste bani in infrastructura firmei, si reusesti sa enervezi angajatii vechi pina la frustrare si pina pleaca … pai per total ai facut un mare cicat.
Idem si cu Dragnea. Interesul unui partid se invirte in jurul variabilelor „cistigam alegerile”, respectiv „din pozitia de cistigatori, ne mentinem reputatia”. Organizatia din teritoriu a PSD a muncit exemplar pentru a cistiga alegerile, ele au fost luate la scoruri usturatoare pentru opozitie. Totusi, acelasi PSD si-a ales indiscutabil liderul gresit: Dragnea din postura de „tipul de la butoane” isi urmareste interesul personal, in detrimentul locuitorilor tarii si chiar in detrimentul imaginii partidului. Parerea lui despre chestiune nu-i de interes in discutia despre calitatile lui de lider.
Eu n-aș generaliza (cu „liderii noștri dau chix”). Îmi vin în minte două afaceri de succes: Bitdefender și RDS.
Ce spui tu, cu calitățile unui bun manager, ține de o lume ideală și poate utopică. În realitatea mundană în care trăim, liderii, inclusiv cei din afară, au drept unic scop propria propășire. E perfect acceptabil dacă modelul lor de afaceri nu folosește variabilele tale (și ar da chix într-o lume ideală) dar funcționează pe baza prostiei sau slăbiciunii maselor. Sau a clienților. Îmi vin în minte, de exemplu, firmele de haine care în Occident erau foarte vocale pe tema corectitudinii politice, făceau campanii și tot tacâmul, pentru ca apoi Beyonce și alte fătuci care le purtau tricourile și le făceau reclamă să se declare oripilate și șocate aflând că asiaticele din fabricile acelor firme erau ținute cu pampers (ca să nu piardă timpul mergând la baie) și exploatate ca animalele. Deci, cât de inteligent este să-ți exploatezi angajații ca în sclavagism, pentru a scoate un plus de profit? Și cât poate ține modelul ăsta de afaceri? Dar uite că în contextul țărilor sărace din Lumea a treia ține și-i practicat la scară largă de – ce să vezi – cele mai mari concernuri din lume, din industriile alimentară, textilă, IT (Apple, Samsung etc) șamd.
Același lucru se poate constata și la noi. Exemplu: Sebastian Ghiță. Cât timp a manevrat banii securității (presumably, că n-am dovezi) și firmele lui au câștigat pe bandă rulantă licitații și contracte cu statul român (vezi Asesoft, Teamnet), și-a permis să angajeze programatori vai de mama lor și să livreze produse submediocre. Că nu calitatea era cea care-i garanta respectivele contracte. Deci, a fost un manager iscusit sau nu? Păi, depinde din ce punct de vedere privești lucrurile. Din punctul de vedere al angajatului, al clientului sau al variabilelor listate de tine n-a fost. Dar din punctul lui de vedere a fost și a câștigat o grămadă de bani cu firmele ălea. Sau sub umbrela lor.
Și mai este o chestie: am impresia că marii ștabi, șefii multinaționalelor, marii magnați media etc ne consideră niște idioți. Asta se vede foarte bine în industria cinematografică și modul cum se luptă ei cu pirateria, ca să dau un singur exemplu. Faptul că nu înțeleg absolut deloc internetul și luptă contra curentului. Parțial au dreptate să ne considere proști, deoarece masa critică a populației este prin definiție mediocră, dar uneori plusează sau întind prea mult coarda și dau chix cu afacerile. Ei bine, aceiași magnați își angajează uneori manageri (români sau străini) incompetenți, pe principiul că lasă, merge și așa, că ăștia oricum sunt proști. Uneori merge, alteori nu.
Uite, ca un element concret: în cazul managerului român adus de tine în discuție, de ce nu au existat verificări periodice ale activității lui? Grecii care l-au pus în funcție n-au văzut că încep să apară derapaje? De ce nu i-au evaluat performanțele și nu l-au schimbat? Că dacă nu i-a interesat, e și vina/prostia lor, degeaba zici tu că atunci când s-au ocupat ei treaba a mers șnur.
De ce la români se observă mai des aceste probleme organizatorice și această prostie managerială? Cred că factorii sunt următorii: prostia marilor patroni, corupția instituționalizată (care creează alte modele de business decât cel sănătos) și lipsa de resurse specifică plaiurilor mioritice. În Occident, cu alte resurse, alt timp de investiție și altă mână de lucru (de prin Asia), poate aceiași patroni ar fi făcut succes.