Era o zi de vară, iar eu eram invitat la o cafea, sîmbătă dimineață. Mă prezint regulamentar. Ca imagine de fundal, o casă de prin cartiere, ușor neîntreținută, ușor scorojită pe alocuri, cu o curte interioară și cu căței.[1]
Mă primește fata cu cafeaua făcută, pe terasă, la aer. Dar înainte să ne așezăm și să poftim la taclale, fuge înauntru la aparatul de pick-up, caută printre discuri, și pune un Coltrane, să fie. Sincer zic, pînă la 31 de ani nu mi-a trecut prin cap că ar putea fi o idee deșteaptă să-ți faci atmosferă de cafenea, dar la tine în casă.
Restul ce-a urmat în acea zi, sau în zilele de după, chiar nu contează; nu are legătură cu povestea aici de față.[2] Ce-i cert este că am rămas cu o idee și-un obicei faine.
*
Pentru comparație, cam așa arată în această dimineață lucrurile la mine pe terasă:
Cu vînt și cu frig
Noa, păi ce merge la un așa peisaj? Merge o cafea cu scorțișoară și alte arome. Merge o țigare.
Și pe lîngă asta, merge prin boxe un Ravel, spre exemplu.
Merge? Merge!
Cînd ochii-s încă mijiți a somn, cînd căldura patului încă stă pe piele ca o pătură în plus … păi poate și fundalul sonor trebuie să ne învelească cumva. Poate un jazz, poate un electro-swing, poate muzică clasică …
Și cam asta. Am un nou tabiet, și-i fain.
n.b. Partea cu „cadou” din titlu e referință la alte cadouri.
--------------------