Este cald. Este hidos de cald. Au fost 38-42 de grade la Timișoara în ultimele 7 zile, și efectiv n-am avut altceva mai bun de făcut decît să stau în casă, sau la piscină (interioară), sau la birou (…). Nici măcar de făcut vizite sociale nu-i.
A fost cald și-n alți ani, dar parcă nici așa.
Știu, este banală remarca. A se revedea titlul.
*
Traficul mă omoară încet. Bolesc de nervi cînd trebuie să stau în ambuteiaj și să merg bară la bară. Ambreiaj, viteza 1, viteza 2, rulat un pic, frînă, ambreiaj … etcaetera.
Asta e.
*
Mă uit nedumerit la oamenii care fac coadă la aparatele din rețeaua SGR (returo… ceva, ăia cu garanțiile pe flacoane). De ce fac asta?
Eu pur și simplu am redus consumul, iar dacă cumpăr ceva, consider c-am pierdut ăia 50 de bani dați pe garanție.
Numa’ de-al naibii n-am să stau la cozi ca pe vremea comunismului, să returnez niște pișate de ambalaje, pentru un teatru ieftin despre protejarea mediului înconjurător. Unde se duc ambalajele după ce le halește aparatul?
A nu se înțelege că am ceva cu sistemul, ci cu cozile. Cînd va fi suficient de lesne de folosit sistemul, mai discutăm.
*
Zbaterile pe tema OUG 84 îmi amintesc dureros că cetățeanul român nu prea este considerat om cu drepturi, în accepțiunea modernă a termenului. Politicienii români sunt perfect dispuși să se comporte ca niște lorzi feudali.
Ceea ce readuce în prim-plan vechi idei. Nu-mi vine să cred că au trecut 6 ani de la acele rînduri. Cînd s-au dus? Zici că m-a năucit pandemia, printre altele.
Interesant lucru, mă obișnuisem ca mizeriile făcute prin ordonanță de urgență să fie banalizate. Apoi a venit bocancul în gură, sub forma OUG 84.
*
Urmăresc zbaterile celor de la Lidl de a impune aplicația Lidl Plus. Angajaților li s-a trasat sarcină de serviciu să te întrebe și ei „aVEțI apLIcAțIA LiDL plUS ?”.
Unele produse încep să aibă preț semnificativ mai mare pentru clienții care nu-s parte din Clubul Exclusivist.
Eu unul încep să mă plictisesc. Una-i să mă îmbii, una-i să mă rogi frumos, și e complet altceva să faci pula mare.
N-am avut niciodată grețuri să renunț la vreun lanț comercial, după cum am explicat și la articolul cu lista neagră. Chiar dacă în mod curent îmi fac cumpărăturile alimentare preponderent de la ei. Chiar nu-i capăt de lume.
*
Probabil mai am de enumerat idei banale care mi se tot rotesc prin minte. Dar dacă nici măcar nu bolborosesc pînă la limita conștientului … sunt prea banale. Rămîn pe altă dată.
Unii strâng sticle și le duc la aparate cu sacii, făcând un ban. Că mulți, cum ești tu, le aruncă. Aparatele se mai strică și uite-așa, cozi.
Știu că-s unii care strîng flacoane și le „monetizează” ei. Bravo lor, dacă îi ajută în viață acei cîțiva lei, să le fie de bine. A nu se înțelege că îi critic.
Tot ce remarc este că
1. Mare meșteșug de tortură este, să stai la cozi pînă behăi.
1.a. Returo promit că „vor face îmbunătățiri”, inclusiv în reclame pe Instagram. De luni de zile.
2. Se consumă enorm de mult plastic.
3. Suficienți oameni sunt acolo cu flacoanele lor proprii, pierzînd timp și nervi pe un rahat banal.
Da, știu, așa ajungem ca-n Germania, și așa curățăm străzile de plastic. Mă bucur sincer că se chinuie alții cu treaba asta.
Cam asta.
Acuma, dacă e să discutăm mai aplicat, chestia cu reciclarea plasticului e o marotă. Plasticul nu se reciclează (decât greu, parțial și o singură dată; de exemplu, nu poți recicla plastic reciclat). E cam de cacao să bați moneda pe reciclare în loc să o bați pe eliminarea ambalajelor de plastic și înlocuirea lor cu altceva. E ca diferența dintre tratament parțial și prevenție. Decât să iei un paracetamol care poate alină anumite simptome ale răcelii, nu mai bine ai grijă să nu ieși în ploaie dezbrăcat? E stupidă preocuparea UE pentru dopul legat de sticlă și lăudarea companiei Coca-Cola pentru minunata invenție (cred că ei au venit cu ideea), în condițiile în care Coca-Cola contină să producă milioane de peturi din plastic. Ce-i asta?!? Așa că reciclarea e un fel de muncă de Sisif. Dă-le oamenilor ceva care să-i țină ocupați și care să le dea impresia că contribuie la o lume mai bună. La fel cu cotele de CO2 impuse de UE într-o mică parte a unui glob din care pe vasta majoritate a populației (Asia, Africa etc) o doare la bască de nrome europene și în care un avion privat al celor care impun normele astea consumă mai mult decât toate mașinile noastre într-un an.
Dacă chiar s-ar dori eliminarea plasticului, alta ar trebui să fie calea. Dar presupun că e cam greu să te iei de gâtul marilor companii, care bagă miliarde în lobby și publicitate. Așa că pui asta în cârca consumatorului final, că doar de ce să nu fie problema lui? Futil, dar hei: uite ce chestii mișto faci tu, ca lider european!
Sau cam așa ceva:
https://arhiblog.ro/cat-de-mult-conteaza-ca-avem-paie-de-carton/#comment-1960236
După cum remarca un glumeț pe rețelele sociale, suntem gunoieri plătiți din banii noștri.