Încerc să prezint o reţetă pe care am tot gătit-o în lunile ce-au trecut, şi deci cu care am tot experimentat diverse variante.

În primul rînd, ingredientele. Cantităţile vor varia în funcţie de cît de mare este wokul, eu ce transcriu dinjos sunt doar aproximări bazate pe cît de mult intră în al meu.

• Carne, 500g
• Legume asiatice sau mexicane, 400-450g
• Ceapă, 1-2 bucăţi
• Usturoi, 4-5 căţei
• Pastă de tomate^[1], sau roşii naturale^[2]
• Opţional: alte legume care vă trec prin cap^[3]
• Opţional: măsline verzi fără sîmburi
• Opţional: ciuperci
• Sare, piper, alte condimente

Timpul necesar este de vreo 15 minute pentru preparare, plus încă vreo 45-60 de minute gătitul efectiv. Partea bună este că nu cere atenţie constantă.

Carnea poate fi de care doriţi, atîta vreme cît îi ştiţi sau îi puteţi bănui timpii de gătire. Am făcut chestia asta cu piept de pui, am făcut cu tot felul de părţi ale porcului, am făcut chiar şi cu carne tocată în combinaţie porc-vită. A, şi să nu uităm că şi ficatul de pui merge binişor. Nu am încercat doar cu vită.

Bun, să trecem la fapte!

~*~

Pasul 1, cel puţin pentru mine, este să toc toate chestiile pe care le voi folosi mai încolo. Restul chestiilor le aduc măcar în preajmă. Am mai păţit să sfîrîie wokul lîngă mine, iar eu să înjur desfăcătorul de conserve de toţi sfinţii, pentru că nu observasem că n-are ineluş.

Carnea, dacă nu-i deja măcinată, o tăiem în cubuleţe şi-i aruncăm nişte sare fină peste. Idem cu ceapa.

Cam aşa arată două cepe micuţe, tăiate:

Am avut şi momente cînd am pus două cepe mari (de-alea cît pumnul) – se simte mai puternic gustul de ceapă călită în mîncarea finală, atîta tot.

Roşiile şi ciupercile aşteaptă şi ele cuminţi. Pot părea multe, dar trebuie luat în calcul că sucul de la roşii se va evapora, iar ciupercile se vor pierde între restul chestiilor.

Se pune uleiul la încins. Cînd zic ulei, zic evident de ăla de măsline, nu de floare sau alte imitaţii ieftine. Uleiul trebuie să acopere fundul wokului, partea plată; nu trebuie să băltească. Mai bine puneţi prea puţin, decît prea mult. Oricum, carnea de porc mai lasă şi ea grăsime la final.

Se pune ceapa la călit, cu timpii tipici – pînă începe să bată uşor înspre maro. Nu contează foarte tare numărul exact de minute^[4]. La pasul ăsta, focul se poate da şi tare (dacă sunteţi nerăbdători).

Cînd ceapa e gata, punem carnea. Imediat punem şi condimentele peste, şi micşorăm focul. Se poate acoperi cu curaj tot conţinutul din wok cu condimente, să pătrundă bine în carne.

Ţin să fac o remarcă despre partea asta:

Nu aruncăm în wok tot ce avem pe raft, pe ideea că „să aibă gust bun”. Mîncarea are oricum o savoare a ei proprie, pe care condimentele doar o reliefează. Există un punct în care am obţinut o combinaţie mişto de arome care merg unele cu altele. Acolo ne oprim, altfel iese hărmălaie.

Spre exemplu, tura asta am pus un strat subţire de tot de piper negru, iar peste am adăugat usturoi granulat puţin mai serios. Apoi, singura chestie cu care am fost generos a fost baharatul (a se vedea poza). Avînd în vedere că baharatul este la rîndul lui un mix bine echilibrat făcut din N alte chestii, e perfect ok să mă opresc la el.

Petrecem 3-5 minute amestecînd carnea cu ceapa şi cu condimentele. Nu mult, doar cît să fi petrecut ceva timp împreună. Putem turna de acum roşiile.

Scopul roşiilor este doar de-a da o uşoară aromă mixului; mai ales dacă-i pastă de tomate, nici nu le veţi simţi la final. Pe lîngă asta, un rol mai important este acela că fac întregul amestec să fiarbă, mai degrabă decît să se prăjească^[5]. De asta am şi folosit tura asta vreo 4 roşii mari, să fiu sigur că lasă destulă zeamă:

Ei bine, în acest moment minunea asta a stat pe foc vreo 10 minute. Verificăm că avem destul lichid, punem o alarmă să sune peste 15 minute, şi putem merge în treaba noastră.

A, focul nu se lasă mare. Mediu înspre mic, mai degrabă.

~*~

În principiu, după 15 minute ar trebui oricum ca mîncarea însăşi să ne „cheme” la ea, fiindcă emite un miros excelent. În special dac-aţi folosit ingrediente mişto, gen Ras el Hanout sau alte combinaţii faine.

Regule de bază este că trecem la pasul următor dacă carnea e aproape făcută, dar nu complet. Dacă începe să prindă gust, dar încă e „tare”. Pe scurt, cînd putem estima că mai trebuie să stea 10-15 minute.

Legumele pot să fie puse şi direct din congelator, însă vă faceţi singuri de muncă, fiindcă trebuie „sparte” blocurile de gheaţă, pentru a se găti uniform. Eu prefer să le arunc în cuptorul cu microunde, măcar 3-4 minute pe programul de dezgheţare.

Varianta asta conţinea morcovi, muguri de fasole Mung, ardei, ceva mazăre verde, praz, ciuperci Mun şi mazăre dulce. Ideea este doar să avem nişte ingrediente mai altfel decît ce obişnuim să consumăm în restul timpului. Prin magazine le găsiţi sub diverse denumiri – Thai mix, Chinese mix, oriental mix şamd .. pînă la urmă, contează dacă-i bună la gust la final.

Ăsta-i momentul în care puneţi absolut tot ce aţi mai vrut să puneţi. Legumele asiatice. Ciupercile. Măslinele. Extra legume de orice fel. Usturoiul.

A, şi se pudrează din nou cu condimente, dacă consideraţi necear. Apoi se amestecă totul.

Din acest moment, singura condiţie este timpul necesar pentru a se găti legumele. Din experienţa mea, durează 10-15 minute să se gătească şi să se pătrundă cu aromă. Mai aproape de 15 decît de 10, dar regula de bază este să gustăm pentru a ne asigura.

Stingem focul, luăm un castron, şi … poftă bună!

 

----------

1. La conservă de 400g.[↩]
2. Chiar şi alea micuţe, tip ciorchine. Ideea e să avem destule.[↩]
3. e.g. mazăre[↩]
4. Şi da, scriu asta, pentru că eu chiar număr minutele. Urăsc să mi se spună chestii vagi, gen „aştepţi pînă arată bine”. Ori am o poză, ori am numere.[↩]
5. În primul rînd, e mai sănătos, În al doilea rînd, îngăduie bucătarului să nu stea să tot amestece în wok. Win-win.[↩]

----------