Dacă aţi observat (the few ones that drop by), cam de o lună am adăugat în pagină codul de la Google Analytics. Adică, pe româneşte, m-a mâncat în cur să aflu ce se întâmplă, cine mă vizitează, de ce, de unde. Rezultatele sunt predictibile, într-o oarecare măsură: vreo 10-15% sunt căutări de pe Gogu’, total irelevante, un sfert sunt direcţi –au venit pentru că ştiau linkul– , iar restul au venit cu refferal de pe alte bloguri.
Chiar mă plângeam în sinea mea, că stau să comentez blogul altora şi uit de al meu. Ceea ce, pe de o parte, este extrem de adevărat. Chiar şi când am scris răspunsul legat de alegeri şi non-alegeri, m-am simţit oleacă vinovat faţă de R.E. că l-am plagiat, că i-am preluat ideea într-o mare măsură. Ce să spun despre articolul din EvZ, pe care l-am luat integral? Dar, asta este .. am răsuflarea destul de scurtă, şi odată ce m-am risipit comentând, parcă îmi pleacă muza, nu mai pot scrie şi la mine.
Efectul revers, desigur, este că îmi vin vizitatori de pe blogurile unde scriu, în urma commenturilor. Chestie care mă bucură, până la un punct .. înseamnă că n-am scris degeaba. Dar mă şi întristează că nu am mare lucru să ofer aici. Average time on page nu trece de două minute, asta în cazurile fericite.
Experienţă destul de anostă, desigur. Dar mi-a folosit ca învăţătură de minte. Mai am un blog, în engleză, legat de bani/politică/legi/IT. L-am început mai mult ca un experiment software, să văd dacă pot instala singur Apache, PHP, MySql, WordPress, să îmi fac subdomenii, tot tacâmul. Başca, îl hostez la mine pe comp, deci când acesta e stins, blogul e inaccesibil (4 hours per day, I guess). Evident, e pentru monetizare, cu AdSense. Dar nu primeam vizite, aproape deloc.
Am realizat şi de ce. Faptul că ţi-ai deschis blog nu atrage oameni by default. Bloguri şi forumuri apar zilnic. Dacă vrei să fii prezent, e cazul să tragi oamenii de atenţie. Teoretic, dacă vreau să fac bani pe bune din experimentul ăsta, ar trebui să mă pun să caut bloguri pe aceeaşi temă, sau oleacă diferită, şi să comentez cât de cât inteligent pe-acolo. Dar mi-e teamă că n-am energia asta.
Concluzie? Doar aceea că nu vedem decât ce suntem pregătiţi să vedem. End of story.