Dacă e ceva ce pot spune că am făcut în viaţă, este că am citit. Mult şi prost, fără număr cum spun manelarii. Într-o tentativă de refulare, am găsit refugiu între rafturile prăfuite ale Bibliotecii Judeţene. Calde şi primitoare, îmbiind omu’ cu giuvaerele de preţ ale cunoaşterii.
Dar orice lucru la timpul lui. Tot ce am citit prin şcoala primară şi generală, s-a dus pe apa sâmbetei. Nu-mi amintesc CE am citit, nu am avut un program, un focus, un target, citeam într-o perpetuă ascundere după deget faţă de .. alte evenimente. Başca, i-am citit unei anumite membre a fameliei, titrările de telenovele. Dacă nu se formează alt reflex, măcar unul tot rămâne: să îngurgitezi repede informaţia; poate fără filtrare adâncă, dar o preiei. Că doar memorie bună am.
Poate de asta îmi şi place gramatica. Oferă un set de reguli fixe. Ca şi 1900, îmi place să cânt pe un pian cu un număr finit de clape. Când văd o frază, o “pipăi” cu ochiul imediat, îi sesizez asperităţile, defectele, forma şi coloritul. Ceea ce, în engleză, s-ar numi şi pattern spotting. Să vezi modelul. Câteodată e necesar să faci 2 paşi în spate pentru a observa modelul mai larg, să ai perspectivă.
Şi odată ce ai făcut asta odată, nu te poţi opri. Pattern matching all over. E o lume plină de modele repetitive, de simboluri care conduc în acelaşi loc, de mici căcaturi care seamănă şi converg, apoi lucrurile se rup fix unde păreau că se leagă, doar pentru a face un val mai mare pe care iar îl iei de la capăt …
Thing is, unde te opreşti cu asta? Unde e graniţa între deducţia ta, fantezie, şi realitatea documentară la care tu n-ai avut acces? Dacă greşeşti? Dacă relaţiile de cauzalitate care formează patternul ăla frumos, sunt greşite? Şi dacă totuşi le nimereşti, ce senzaţie! De parcă lumea toată a aşteptat, sfielnică, să-i descoperi ei secretele.
Defapt, ce aburesc eu aici? Nu am studiat istoria modernă aproape deloc, şi sunt foarte multe ştiinţe pe care aş vrea să le asimilez, măcar geografia, să o pun în corelaţie cu alţi 1000 de factori care ne dau “default”-ul fiecărei generaţii, fiecărui neam, fiecărui moment din trecut …
Dar e plăcut să stai deoparte, să faci un focus rapid şi să spui că lucrul cutare se va întâmpla. Iar lucrul cutare să se întâmple. Pentru că aşa a fost să fie, aşa era configurată lumea, subiecţii au acţionat conform modelului tradiţional (au jucat jocul fără să-l varieze, în accepţiunea AT), aşa a vrut Domnul, aşa a aruncat Fortuna zarurile.
E drăguţ să priveşti. Dar, vorba Tomatei, nu poţi rămâne tot timpul spectator.
If only my life was a bit harder to predict …