Motto : Când eram mic imi doream si eu un tampon, ca sã pot si eu sã inot, sã dansez, sã cãlãresc si sã fac tot felul de chestii ca tipele din reclame…
„Moartea pãrintilor? Sau a cuiva drag? Lasã-ne sã te sprijinim! Serviciile companiei noastre vor face din «nu-te-vom-uita-niciodatã» o fermã promisiune si din «regrete-eterne» o realitate. Pentru posteritate – inregistrãri digitale hi definition in formate diferite, efects&proof, cu montaje la super rezolutii. Bonus – bocitoare antrenate, cu reale performantze la 5 voci si lesinuri-surprizã la intrarea in tzinterim, pe marjinea gropii si la ultimu aleluia. Pentru cã nici eternitatea nu mai e ce’a fost. Dumnezeu sã ne ierte”
Sunt frumosi oamenii din reclame. Zâmbesc si sunt frumosi. Si par fericiti. Ei stiu de ce ai tu nevoie. Iar TU? Tu de la ei afli ceea ce nu stiai pânã atunci: cã ai nevoie. Nevoile astea sunt expuse public, kiar nu vezi? N-ai de ce sã te rusinezi, oricum nimic nu mai e sfânt, oricum nu mai exista taine. Nici granitze, nici limite. Ei iti spun ce sã vrei si cum sã-ti doresti. Te invatã cum e sã vrei, cum e sã doresti, da, Ei te invatã. Te indrumã. Te devin. Când fac asta, ei zimbesc mult, larg, aproape ireal. Ei spun: cumpãra! Si par fericiti spunând asta. Si tu cumperi. Pentru cã ei par fericiti.
Da’ dacã doar par?
Si atunci mi-am dat seama cã gresisem. Cã gresisem cumplit, cã fusesem orb, cã nu voisem sã vãd si sã inteleg pentru ce anume lupta ea; cã nu voisem sã ii inteleg indãrãtnicia, furia cu care se opunea ideii. Ceea ce ea apãra, eu nu putusem sã vad, orbit de propriile mele convingeri, de plãcerea orgolioasa a contrazicerilor, orbit de firescul-surogat impus si indus de turmã. Cã ea, poate cea mai urâta si bãtutã de soartã dintre femei, era singura care mai credea si care mai incerca sã apere intr-un fel tot ceea ce timpul ãsta al nostru, cu zeii lui cei noi, omorâse, uniformizase: eternul feminin, candoarea, taina de nealterat a intimitãtilor si sensibilitãtii feminine, gingasia si magia celor de nespus si de nearãtat lumii, micile mari secrete ce, in alte timpuri, fãceau din femeie nu un obiect de speculat, nu o marfã, ci un dar.
Trebuie să fac o pauză. Urgent. Am început, citind un text relativ haios şi presărat cu umor, şi am terminat într-o notă gravă. Prea gravă. O poveste a lumii în care trăiesc, o poveste a lumii marketing, o poveste cu inocenţă sfărâmată şi lacrimi, o dramă modernă în toată puterea cuvântului. Încă îmi dansează în minte imaginile, halucinant. Pentru curioşi, accesaţi, citiţi. Parental advisory, explicit content. Şi ca dracu de lung, dar merită până la ultima literă.