Găsesc între căutările de pe Google care au condus la mine, una referitoare la liceul Shakespeare. Poate că e cazul să încep să deapăn nişte amintiri despre el?
Am ajuns acolo absolut întâmplător. Media de la examenul de capacitate –9,10 fyi — îmi permitea să merg oriunde doream, mai puţin Moisil şi CNB. Ambele oricum în afara listei de opţiuni, primul datorită stresului generat, al doilea datorită vorbelor ca e nevoie de mulţi bani pe-acolo. Poate sunt nefondate, desigur, dar la vremea aia aşa am auzit, deci am tăiat de pe listă. Bun. În perioada dintre examen şi completarea fişelor, aproape o săptămână, aflu din zbor că o colegă merge la Shakespeare. Aflu şi că e nevoie de examen de intrare. Hmm, la dracu, de ce nu? Şi-aşa mă lăudam că ştiu engleză cât de cât.
Examenul în sine este destul de relaxat, cu o parte de gramatică şi o parte de comunicare. Iau un 6,30 cât să trec, media îmi este suficientă, şi iată-mă Shakesperian. Depunerea foilor cu opţiuni nu e lipsită de peripeţii, dar asta nu mai contează. Nici măcar că fix atunci mi-am luat prima amendă pe bune de la RATT.
Asupra dirigintei mele, Carmen Cotuna, voi reveni într-o zi, merită mai mult de o scurtă menţionare. Cert este că din prima clipă mi-a plăcut de moaca ei, aspră dar dreaptă, cu un umor ascuţit şi cu energie multă. Chiar dacă m-a lăsat corigent pe primul semestru la engleză, pentru a mă salva în al doilea.
Pe scurt, liceul ăsta este o stare de spirit. Cu bune şi rele, cu profesori speciali, cu toată paleta umană posibilă. Decrepit şi aruncat în uitare, în parte şi datorită fostului director, Ion Luican. Încă mi-l amintesc pe omul ăsta venind în tenişi dar la costum. Sau pe Mirela Prodan, uşor afectată, uşor cinică, foarte liberă în gândire. Amintesc profe ca Ercuţa (la naiba, era să uit numele mic, Felicia), care-şi făceau datoria de muncitor, truditoare cu loaze ca noi. Nu uit pe Marian Tache, care-şi doza efortul în funcţie de răspunsul nostru, plusând când simţea nevoia sau avea ocazia. Ne-am ciondănit, dar nu pot să îi port pică; mai degrabă e un fel de model, ca profesor.
Rolul şcolii? Formativ. Oricum restul rahaturilor le uiţi într-o proporţie mare. Reuşeşte liceul Shakespeare să facă asta? Cu oamenii care au ceva material în ei, da. Nu toţi au, nu toţi sunt pregătiţi. Eu sigur nu eram.
[to be continued]
Domnu’ care a scris asta,
Sa fim seriosi, Shakespeare nu e o oaza de narcise. Dumneata ai exagerat prea mult in descrierile tale. Un om cu personalitate nu poate avea o parere asa de perfecta legata de oricare liceu si oricare profesor. Zici bine ca e o stare de spirit, insa multi profesori au avut preferati. Unii(din cei mentionati de tine-sa nu dam nume)discriminau intre cei care faceau meditatii in particular cu ei si cei care nu faceau. Si diferentele astea erau pe fata. In schimb, tot respectul domnului Luican, care nu a facut diferente intre noi, si care ne scotea ora de ora la tabla, cat sa ramana fiecare cu ceva. Despre doamna Cotuna, este un om foarte inteligent, dar a facut discriminari la note, si i-a ironizat pe cativa asa fara motiv, ceea ce nu este normal, indiferent de cine esti tu si ce loc ocupi in lumea asta.
Problemele-s două aici.
a) It actually matters, your name. Sau măcar să precizezi ce fel de agent eşti tu în discuţia asta, pen’ că una-i dacă eşti elev acolo încă şi alta-i dacă ai terminat sau eşti altundeva. Ştii tu, în cazul al doilea ai perspectivă, alea alea.
b) Da’ chiar te rog să mă citezi unde-am zis că-i oază de roze sau perfect sau ceva din gama aia. Partea cu “o stare de spirit” nu-i neapărat pozitivă, gen. Am o listă lungă de chestii care nu mi-or plăcut, dar ele se îmbibă în ţesătura stării de spirit menţionate. Ai prins-o pe prof. Nan la istorie? Fără ea nu-i acelaşi locul.
Ştiu de faza cu meditaţiile (cel puţin de Pandelovitch şi una de română) – dar sincer n-am termen de comparaţie, e.g. n-am învăţat eu suficient cât să spun că dom’le, am ştiut dar am fost discriminat. Apropo, cam arunci cu vorbele, discriminare-i una şi nedreptate-i alta. Te cred pe cuvânt vizavi de prof. Luican, eu cum nu l-am avut la clasă pot spune doar cum mi s-a părut ca director.
Cât despre ironiile Cotunei .. hai să fim serioşi. Indiferent dacă-s fondate sau nu: dacă eşti măcar un milimetru om şi nu cârpă, poţi să-i ţii piept. Sau altfel spus – dacă ironia unei profesoare de liceu te deranjează, ai alte probleme mai mari care ar trebui să te deranjeze cel puţin în egală măsură.
Sănătate :)
Despre doamna Cotuna, este un om foarte inteligent
>incepe sa discute la feminin de politete
>trece la masculin
? cred ca ai o problema, om se poate utiliza atat la masculin cat si la feminin, dar nu prea te duce mintea.
Si inca ceva, asta transmite textul tau, nu inseamna ca ai mentionat undeva ca e o oaza de narcise.
Invata sa apreciezi si critici daca tot alegi sa iti scrii parerea pe un blog, si daca esti scriitor
Si nu un ultimul rand, un profesor model nu ar avea motive sa fie ironic sau sa faca discriminari intre elevi, indiferent de cine este el. Ai invatat tu ceva din ironiile ei? Te-au ajutat cu ceva? Care este scopul ironiei? Sa fim seriosi..
ps: Referitor la problema ta numarul 1, da, am terminat la Shakespeare, acum cativa ani buni. Numele meu nu te incalzeste cu nimic pentru ca si asa nu ne cunoastem si nici nu o vom face. Am dreptul sa fiu ‘Doesn’t matter’ sau orice altcineva vreau eu atata vreme cat imi exprim parerea pe un blog public ( al unui necunoscut) care imi ofera acest drept.
Sanatate!
Io încerc, dar depinde şi de sursa lor. Tu ca anonim complet nu prea ai autoritatea să le emiţi.
Bre, am precizat, ajunge să zici “am fost elev acolo”, ceea ce ai şi făcut. Deci vorbim din aceeaşi perspectivă. E important lucrul ăsta, dacă spre exemplu precizai că încă mai eşti elev îţi desconsideram opinia ca fiind mult prea subiectivă.
N-am idee ce imagini ai tu în cap despre “profesorul model” şi nu mă apuc să discut ideaţii.
Dar: da, am învăţat ceva, spre exemplu că merită să încerci să sfidezi o autoritate dacă-ţi dă mâna, chestie care-ţi aduce satisfacţii imense; chiar dacă nu-ţi iese, tot ai învăţat ceva pe drum.
Da, am intrat în pământ de ruşine timp de cel puţin doi ani, când veneam cu o temă varză sau făceam greşeli absolut inutile. Însă ăsta o fost un bun motor de tracţiune – ea o fost printre puţinii profesori la care-mi făceam temele, şi singura pentru a cărei ore am chiulit de la altele. Privind înapoi, singura care a meritat. La matematică nu am făcut teme mai niciodată, la Ercuţa nu am pregătit dinainte ‘speech’ niciodată, la franceză m-am lăsat păgubaş de nu-ştiu-câte-ori.
Abrazivitatea mediului creşte omul, şi cred sincer că ajuns la liceu nu mai trebuie să ai parte de profesori-dădacă. Nu neg că ironia gratuită ar putea usca prematur vreo floare timidă, însă aia-i o excepţie atât de rară încât nici nu merită discutată serios. Majoritatea colegilor mei au avut de câştigat în urma interacţiunilor cu ea.
Io am ras cu blog public al unui necunoscut care defapt e privat dar deschis la public, al unui cunoscut, C.A. care are si pagina de About pe blog, cu varsta, locatie, tot. :lol:
:)) vai si amar. sa stii ca nu e bine sa ‘pupi’ in fund pe toata lumea. Si crede-ma, am mai multa idee despre ce inseamna a fi profesor, atata vreme cat sunt unul.
Invata sa respecti si alte pareri, esti varza la capitolul asta. Si, inca o data, citeste a doua propozitie.
Cat despre raspunsuri inteligente, poti sa dai cate doresti, ca eu pe blogul tau nu mai intru veci!
Stima si ce mai vrei tu:))
În continuare primesc sfaturi de la un anonim. Zău că e bine, şi o să le urmez întrutotul.
Mergi si cumparati farduri ceva, pisi.
am absolvit Shakespeare in 1998.a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele traita acolo cu bune si rele.as inchide ochii pt a mai trai o zi viata de atunci si de acolo din interiorul liceului.mi e dor de Lulu,de Ercuta,Cotuna,Ferrar care s a prapadit…de colegi si colege precum [STERS], [STERS], [STERS], [STERS], de [STERS] chiar si fara chiloti uneori,de [STERS], [STERS], [STERS],etc de toata clasa care dispera scoala pe atunci,la modul fin…
si mi pare rau ca a trebuit sa se termine liceul pt a l aprecia atat de mult…e cel mai cool liceu din lume.as face un film cu ce am trait acolo.ar fi the best!o amintire sa va povestesc:nu treceam la franca clasa cu Iovanescu si iau ore in particular de la ea.ma pune sa spal ficusul cu bere dupa ce termin temele si pleaca dupa cumparaturi.cand revine frunzele ficusului luceau temele nu prea bine facute si eu beat de la bere.l a m spalat cu apa si berea am baut o….a chemat o pe mama si….va dati seama cum a fost.si asta a fost doar o intamplare…si au fost cu miile tot liceul!va las.mai povestim.
o altaamintire pplacuta a fost cocosirea [STERS] de [STERS] in toaleta liceului la etajul 1 pe chiuveta budei si ruperea acesteia la finalizarea actului atunci cand au fost surprinsi de femeia de serviciu.[STERS] era cu stromeleagul invartosat in zona fatatoare a [STERS] si toata chiuveta stropita cu acel ceva alb si lipicios…iar sedinta cu parintii,iar belele…noroc cu Lulu,directorul care ne iubea si ne ierta in final!
imi amintesc un alt episod pe care l as numi enervanta [STERS] si sandwiciul imbunatatit de [STERS].se facea ca avea
sport si rockerul [STERS] nu face sport.statea tolanit in banca lui si de o data se ridica,ia sandwiciul bietei enervantei [STERS],se maseaza usor,gently adica la coite si spermeaza drept in sandwiciul ei.smulge si niste floci, inchide sandwiciul,si….pocta buna [STERS]!
club Parc s ar chema o alta aventura draguta.se facea ca ntruna din zilele lucratoare ale saptamanii noi elevii clasei E1 sa ne luam liber in masa si sa plecam la biliard in vecini la Club Parc.afladirectorul si vine n vizita pe acolo.noi eram la mesele din spate,il vedem din timp,ne facem mici si ne furisam sub mese.Lulu,se nvarte cat se n varte,nu gaseste pe nimeni si iese cu coada n spate,cum se mai zice intre picioare.noi iesim de sub mese dar cu coada n sus si n fata de bucurie si continuam distractia…n aveam frica de nimeni si nimic,desi poate ca de profu Ferrar din UK care daca ne prindea cu alcool ni l confisca si l bea el pe tot.de aia cred ca a si murit saracul…ciroza!ne a confiscat multe sticle!!!
imi mai amintesc cu drag o luna de chiul…se facea ca scoala incepea intro zi de miercuri si m am gandit eu asa ca n clasa a 12a nu se cade sa n cep cu prima zi asa ca ies cu cativa colegi la o partida de biliard.a doua zi la fel si uite ca se facu vineri si m am gandit ca lucrurile bune incep de luni asa ca nu merg nici vineri la scoala…confectionam motivari si le vindeam prin scoli iar banii ii investeam in biliard de unde uneori mai scoteam altii si i dublam.si asa se facea ca o luna n am ajuns la scoala.suna diriginta acasa sa vada ce boala aveam si ghici cine raspunde??EU..!o cere pe mama i o dau si dispar de acasa sa scap de cearta.pe dracu am scapat…pe scurt 128 absente si la 10 absente se scadea 1 punct la purtare…va las pe voi sa calculati cat am avut trimestr ala la purtare…
Bai .. io uneori am impresia ca noi am fost mult, mult prea cuminti. Sau n-am fost in clasa care trebuie :D Cel putin fetele se futeau after school, n-am auzit in 4 ani de episoade prin budele scolii.
Chestia cu absentele in clasa a 12a o pot confirma, nu erai normal daca veneai inca la toate orele, mai ales in semestrul 2. Am avut cu sutele si eu si colegii, de venea biata diriginta (Cotuna!) cu sacosa ca sa tina ordinea la motivari. Probabil s-a si stricat corectitudinea, n-au fost note la purtare scazute drastic.
Apropo de Ivanescu, ea a fost prima mea ora de chiul din liceu, si n-am trecut in viata mea mai sus de nota 6 la orele ei. Inca nu mi-e clar cum o obtineam si pe aia, singura explicatie pana in ziua de azi este ca reuseam sa citesc cu un accent super-convingator. Mi se pare putin trist ca dadea meditatii, desi nu mi se pare surprinzator sa aud chestia. Cum de fapt nu mi s-ar parea surprinzator sa aflu despre absolut nici unul dintre profi, poate Prodan ..
Nu stiu daca a fost o idee buna sa dai nume, dar le las asa pana comenteaza vreunul din impricinati :D
banca lui [STERS] si cea a lui [STERS].
deja de rockerul [STERS] stiti,dar de celalalt ‘natarau’nu v am povestit inca nimic.si nu ca n ar fi…cea mai impecabila banca din scoala si din univers era a lui [STERS],alias [STERS].era baiatu asta de o cumintenie iesita din comun,dusa inspre patologic.isi iubea banca nu altceva.noi credeam ca o sa faca sex cu ea intr o buna zi,dar n a fost asa.nu vroia s o murdareasca,sa o spurce cum zic batranii.o stergea zilnic,nu se misca din ea,desi nu intra n ea…la figurat binenteles…statea si n pauza nemiscat si cu mana dreapta ducea un mar spre gura,suav si calm iar cu cealalta mana se sprijinea fin de propia lui banca.avea o codita mica dar sturlubatica in spatele capului care era vizata de colegii din ultima banca pt a fi nimerita cu fostomoace de hartie.se amuzau spre disperarea lui.in contrast cu el si a lui banca,ne mutam in spatele clasei la [STERS],alias [STERS],careisi iubea si el banca dar intr un mod diferit!statea cu picioarele sprijinite de ea,chiar si n timp unor ore,se besea,o scuipa cand vroia s o curete,si a inceput intr o zi s o picteze….azi un pic,maine un pic si a terminat o intr o saptamana.nu exista mm ne pictat.capete de morti,scene de hard sex,diverse inscriptii,ce mai ca la nebuni!de plictiseala uneori se si masa usor dar NU timid la coaie si murdarea banca.cine vede banca pana la urma??profa Adam Cristine,care avand astm a simtit ca se neaca era rosie si a reusit sa zica atat:sterge banca…a gafait un pic si a urlat iara…URGENT!!!noi am crezut ca s ultime ei cuvinte si va muri…dar din pacate pt noi atunci n a fost asa…
Alex,cum dau de tine sa mai vb?lasa mi un nr daca se poate?pai la Iovanescu abia luam 5 pana sa iau ore…aia m a omorat incet incet.avea spate.sotu ceva in politica imi amintesc…mai vb.am inteles cu numele.mersi de sfat.cand ai terminat?
vorbind si de lucruri frumoase si utile despre Shakespeare eu cred ca atunci cand am inceput noi dupa revolutie s a alcatuit un colectiv deosebit format ata din profesori cat si noi elevii.am inceput a 5a la Shakespeare in 90 la Colegiu Banatean cu 2 clase de a 5 a si 2 de 1 a. un an mai tarziu ne au mutat langa la Industrial ca in a 7 sa ne gaseasca sediul din piata Traian.era o scoala foarte buna cu profesori competenti si preocupari alese.am fost de doua ori cu scoala in UK in 92 si 96 la gazde.a fost un schimb util de experienta scolara.noi am fost mai nebuni sa i zic asa dar niste nebuni frumosi care savuram viata si implicit copilaria din plin.A FOST FRUMOS!directorul Luican are tot respectul meu.ne iubea si ne intelegea ca un adolescent de varsta noastra.toti profii au fost ok cu mici exceptii…dar care nu merita mentionate pt a nu strica imaginea general frumoasa a liceului!persoanele mentionate in articolele mele sunt fictive,doar intamplarile reale.un fel de pamflet care trebuie tratat ca atare!orice coincidenta cu persoane reale este pura intamplare.
cu referire la ce zici tu,cum ca ati fost mult prea sau mai cuminti,sunt convins ca nu e chiar asa.diferenta e probabil din cauza ca la noi in clasa au fost multi copii de vedete care nu puteau fi date afara si care ierau iertate de profesori,si atunci noi restu faceam si noi prostioare pt ca “era loc”.pe curand.
era sa uit!!!am ceva super fain sa ti relatez.imi e un pic urat sa scriu ca i mai delicata problema.daca mi permiti pot sa ti pove si sa postez dupa daca nu i prea deranjant.e draguta faza si sexy….
majoratul unui coleg as numi urmatoarea relatare.se facea ca ne intnim intr unul din weekenduri sa sarbatorim un coleg de al nostru la implinirea unei frumoase varste,aceea a majoratului.ne ncalzim cu cate ceva fiecare,de ale gurii spirtoasedupa care se merge la un striptease sa ne simtim si noi maturi.intram pe usa si gasim locuri doar mai in spate.era intuneric,miros imbietor de pasarica si aburi multi in capul nostru.stam ce stam si la un moment dat observam ca toate “pasaricile sunt la o singura masa la un domn nu prea inalt si carunt…e italian spun eu colegilor!dupa cateva momente se aude:domn profesor!!domn profesor!!ne uitam noi mai bine si mirare mare….domnul carunt era de la Shakespeare!!!…era stiut acolo bine de tot si ii era placut buzunaru…oricum il iubeam enorm pe omul asta dar de atunci l am idolatrizat!oricum era omul care avea grija de noi si ne intelegea ca un adolescent.si de atunci a ramas expresia Lulu te iubim ori cu tine ori murim!!
am mai avut o profa tanara dar sincer nu mai stiu cum o cheama,era profa de psiho sau filozofie sau ceva de genul asta caruia i se cam rupea de scoala si viata,n ave ai treaba cu ea,nu punea absente,era foarte foarte prietenoasa care mai organiza cate un weekend la herculane cu elevii de a 12a si obisnuia sa verifice cnp urile baietilor cu care erau trecuti de 18 ani devenea si mai prietenoasa si dupa un chefulet se urca in camera si era frumos.eu am auzit de asta si cum ne permiteam sa vb cu ea orice am intrebat o la ore daca e adevarat ca apa termala gen herculane sau felix te poate lasa impotent pe o perioada dupa o baie mai lunga,adica te moleseste,ea mi a raspuns ca nu i de loc asa si a ras cu inteles…noi toti ne am dat seama atunci ca e adevarat ce povesteau cei de a 12a colegi.eu n am ajuns la ea sau mai bine spus in ea l aceea vreme fiind mai rusinos la aceea vreme.altii insa au explorar filozofia sau psihologia ce era si pe dinauntru,sau vaginal…cum zice englezu very deep inside!…
un nume ma inereseaza daca stie cineva,numele profei din 1998 cu referire la ce am relatat…help please!!
scuze mi am amintit replica ei exacta,mi a spus asa:nu i adevarat din contra dupa o baie buna si un pahar de ceva nu am intalnit impotenta si a ras finut si indelung….si eu prost am incheiat discutia de rusine…asta i viata si etapele ei.
Cam asa a fost E1 de atunci.baietii erau pilosi majoritatea si si permiteau.Si care nu aveau tupeu de la aialalti.Eu ca fata ma mai enervam pe ei atunci dar acum amintindu mi ma amuz si mi dau seama ca am avut niste ani de liceu minunati.Ce povesteste Ody e putin.realitatea a fost de 10 ori mai multa activitate daca o pot numi asa.Ody, te rog mai povesteste ne!Va pup.MELI.
‘ai c-am mai scris un articol, dacă tot aţi deschis zăgazul amintirilor.
http://daimon.me/blog/2013/06/19/amintiri-din-liceu-2/
[…] articolul precedent se pare c-am atins la corazon câţiva foşti liceeni, chiar dacă în principiu de altă […]
Ba boule, frustratule, ai grija ca ti-o iei pe cojita de nu te vezi, atata iti spun!
Iti aflam imediat si identitatea, don’t worry sa vezi atunci:D
Lolz, the drama. Am şters la cerere numele de elevi, să zicem că cineva care ar cunoaşte clasa ar fi ghicit numele de familie după numele mici sau porecle, şi-s date personale.
Întâmplările povestite rămân. Cine le ştie deja cam poate ghici şi cine-o fost implicat, iar cine nu .. asta e. E cam la fel cu a auzi bârfe la colţul blocului.
@ alex, sfatul meu este sa lasi la o parte aceste comentarii si sa-ti vezi de “blogul” tau;)
[…] amintiri 1 […]