Mai demult, am găsit pe holurile facultăţii fiţuica asta cu citate despre prietenie. Dracu ştie a cui o fost sau ce rol a avut. Cert este că unele lucruri de acolo sunt adevărate, unele tembele. Cum plictisu’ e mare, să aruncăm un ochi. Dacă nu-i notat autorul, ghinion.
Prietenii şi duşmanii provin din interes. Mahabharata.
Ăia adevăraţi sunt în alte cărţi, sau cum? Da’ au dreptate, prima dată te interesează ceva la celălalt, ai interes să obţii ceva -fie şi doar satisfacţie intelectuală-, abia apoi vă cunoaşteţi.
Prietenia unui om deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor. Democrit.
Prostul le spune pe bune. Ca ăia de la Sprite. Câteodată, decât o părere de om deştept, care se mulţumeşte să nu emită prostii, mai bine una tăiată din bolovan. Părerea mea.
Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. Seneca.
La fel cu dragostea şi gelozia, nu? Înseamnă că nu avem niciodată prieteni complet adevăraţi ..
Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri. Aristotel.
Ăăă. Ok, ce naiba vrea să spună ăsta? Ceva de comuniune, împărtăşire, unire prin de-perspnalizare şi alea alea. Posibil, da’ tare laconic a spus-o. E mişto, sună bine, dar fără să o explici pe îndelete e cam degeaba.
Când îţi faci un nou prieten, nu-l uita pe cel vechi. Erasmus.
Uh-oh. Adecă el când găsea ceva nou, nu îi dedica mai mult timp decât altor chestii cotidiene? Din păcate, aşa e peste tot … novelty attracts. Doar că trebuie să nu uiţi de tot chestiile vechi, asta e clar. Doar dacă noul şi noutatea întâlnite, te-au schimbat fundamental şi te-au pus pe alt drum. Hmm.
Nu îţi petrece timpul cu cineva care nu este dispus să şi-l petreacă cu tine. Gabriel Garcia Marquez.
In-deed, sir! La noi se spune şi că “dragoste cu forţa nu se poate”. Cred că se referă la acelaşi lucru. If you like a person, let go. If you are meant to meet, you’ll meet again.
Acceptă-l pe prietenul tău aşa cum este. Probabil că, la fel ca şi el, ai obiceiuri sau defecte care îl enervează. Dar nu va întrerupe relaţia voastră dacă este un prieten adevărat.
Ăsta e îndemn clar să te complaci. Tu mă scarpini pe spate, eu te scarpin. Tu te faci că nu sunt zgârcit, eu mă fac că nu eşti un infidel. Fair enough? I wonder..
Bogăţia o apreciezi după ce ai primit-o, prietenia după ce ai pierdut-o.
Asta dacă eşti mediocru. Altfel le preţuieşti la adevărata valoare şi când le ai, şi când nu. E cam degeaba vorba asta.
Adevăratul prieten e cel care nu trece nimic cu vederea dar iartă totul.
S-au inventat agendele personale pentru asta. Te fut de câte ori vreau, tu oricum mă ierţi. De ce am senzaţia că nu merge?
Să nu legi prietenie cu omul pe care nu-l poţi respecta.
Şi cum afli asta dacă nu te împrieteneşti prima dată?
Prietenul sigur îl cunoşti în împrejurări nesigure.
No shit, Sherlock. Partea proastă este că acea cunoaştere, şi implicit realizarea, vine prea târziu, când deja trăieşti efectele împrejurărilor nesigure ..
În prietenia curată există o gingăşie la care nu pot ajunge cei mediocri. La Bruyere.
True that. Unii nu pot ridica o relaţie, o prietenie, o legătură, dincolo de orizontul cotidianului. Se spune că doar oamenii bogaţi sufleteşte pot fi cu adevărat dezinteresaţi.
Nu poţi pierde decât ceea ce nu ai avut. Borges.
Ori e typo ori e aberaţie.
Când prietenii mei nu au decât un ochi, îi privesc din profil. Joseph Joubert.
E şi oleacă de tăinuire în asta. Adică dacă îi priveşti din faţă, nu sunt la fel de frumoşi? Nu vreau să mă gândesc ce contorsionism ai face dacă din greşeală şi-ar pierde şi al doilea ochi ..
That’s all folks.