Nuş’-ce studiu a relevat că femeile programează mai ordonat decât bărbaţii; bagă comments, indentează, fac totul lizibil şi cu gândul la viitor. Asta în timp ce bărbaţii ar fi criptici, expeditivi, faci slalom prin codul lor şi nu înţelegi ce dracu au vrum să spună acolo.
Mi se pare normal să fii cât mai aerisit şi mai explicit. Poate că acum înţelegi ce face bucata ta de cod. Dar peste două săptămâni? Trei luni? Un an? Se recomandă oricui are timpul şi vrea să scrie (presă, beletristică, articole ştiinţifice) – să termine şi să lase manuscrisul deoparte o perioadă. La revenirea asupra lui, ai surpriza să constaţi că nu-ţi mai place ce ai scris acolo, că ai putea face corecturi, că starea de spirit diferă şi automat viziunea. Acelaşi, da’ acelaşi lucru se aplică oricărei creaţii.
Aş vrea de fiecare dată, să realizez că Alex de astăzi va fi alt Alex peste o perioadă, şi că acel Alex va reciti şi se va lua cu mâinile de cap. Cum am făcut recent cu un mic progrămel .. pierdusem executabilul şi a trebuit să recompilez; am recompilat, dar la încercarea de a înbunătăţi codul, am dat-o în bară — aşa că l-am refăcut de la 0. Cod de 6 luni maxim, şi sub 100 de linii.
La proiecte mai mari, ce naiba faci?