Discuţiile interminabile mă seacă. Se dezbate acelaşi rahat cu apă rece, se întoarce pe toate feţele, iar în final se întâmplă ca în bancurile stupide: dintre intervietate, este aleasă tipa cu ţâţele mai mari.
Părerea mea se bazează pe un argument luat din realitate: ce faci dacă ai un mic magazin, o mică firmă, şi angajatul îţi cere mărire de salariu? Păi te uiţi la încasări, la profit, şi dacă nu s-a mărit în ultima vreme, ridici din umeri şi-i dai flit. Pentru că, dacă i-ai creşte salariul fără acoperire, intri tu în faliment. Ei, drăcia dracului, e mai greu decât am crezut …
Cert este că în învăţământ ai nevoie de oameni de calitate. Pe care nu-i ai. Deci, temporar, bagi banii într-un morman de rahat. Bun, să zicem că atragi oameni noi. De unde, frate? Universităţile produc pe bandă rulantă nulităţi din punct de vedere didactic. Pui filtru şi acolo?
Ok, să zicem că un om ajunge în învăţământ. Profesor aproximativ mişto, cu oareşce idee, fără fiţe şi idei. Cum te asiguri că rămâne aşa? Păi sindicatele s-au angajat să asigure performanţa din partea profilor. Hmm. Big hmm. Să studiem situaţia actuală: învăţătoare corupte, profesori corupţi, şpagă la director, şpagă la examene, inspectoratele îţi râd în faţă când reclami ceva. Buuun, asta pentru că n-au oameni, şi fiecare se simte binişor unde este; ca la fotbal, dacă n-ai concurenţă pe post, jucătorul lâncezeşte. Deci mai exact cum asigură sindicatele performanţa aia? Cu biciul? Hai să fim serioşi.
Toată poliloghia asta n-a fost nicio secundă contra profilor sau contra măririi salariale. Au dreptul ăsta. Dar, aşa cum la o firmă ceri plus de performanţă pentru o mărire, aşa vreau şi aici. Iar în învăţământ, cu lipsa deja existentă a cadrelor didactice, nu poţi ameninţa pe nimeni cu nimic. Şi, la final, cetăţeanul turmentat întreabă la fel de candid: ei pentru cine au votat, majorările? Pentru viitorul de aur întrevăzut prin turma pestriţă de elevi submediocri?