Eram şi eu ca voi. Un om normal care îşi vedea de lumea lui, de cărţile lui, de muzica lui. Eram un om care vroia linişte şi dacă tot era nevoie să şi comunice, prefera ca discuţia să poată necesita măcar câteva fraze corect formulate.Ce vremuri. Dar…m-am angajat. Da! La capitală! I know…super tare, frate. Companie mare…da’ maaare, nu aşa. Adică m-am scos.
O poveste pe care am trăit-o fiecare. Zilnic. În autobuz sau în parc, în birou sau între colege la facultate. O poveste care nu mai împarte oamenii în cocalari, piţipoance, nu le mai desparte pe vite de bizoni, şi nici pe cretinii cu spume de pizdulicile cu neuronul castrat.
O singură denumire rămâne: aceea de OM PROST. A sosit momentul să îi oprim şi să le furâm privilegiul cuvântului. A sosit clipa să zicem: NU PROSTIEI! Oameni buni…şi răi, că nu asta contează în cazul de faţă…Oameni care ştiţi să vorbiţi corect româneşte fără să simţiţi nevoia să menţionaţi părţi anatomice în fiecare propoziţie…Oameni care ştiţi că se poate comunica şi despre altceva în afară de mâncare, haine şi sex…Oameni care aţi obosit să inhalaţi vapori de superficialitate şi să vă înecaţi în snobism…Uniţi-vă, la dracu!!! Eradicaţi prostia! Bine, ştiu că nu se poate…dar măcar arătaţi-o cu degetul sau daţi-i una după ceafă ca să ştie că există. Aşa cum există campanii împotriva atâtor boli şi viruşi, aşa cum există campanii împotriva violenţei şi exceselor, aşa poate exista şi campania împotriva…lor, care este.
Nu e vorba de elitism, deşi îşi are şi el locul pe scena culturală. Este vorba, pur şi simplu de un pas înainte făcut de fiecare, de momentul 0 când o replică gen “da’ mai taci dracului cu prostiile astea” nu mai pare SF.