Citesc la Dojo un articol destul de echilibrat, cu plusuri şi minusuri ale traficului de prin oraş. Now, here’s my side of the story.
Cine mă cunoaşte, ştie că nu sunt chiar pipernicit, ba dimpotrivă. Şi că nu am greţuri în a trece cu laptopul sau camera foto prin cartiere de ţigani, de inculţi, de săraci, în genere nu am probleme cu zonele rău famate. Şi se pare că şi hoţii gândesc că nu are sens să mă studieze mai îndeaproape.
Atitudinea asta o port după mine şi pe trecerea de pietoni. Semnalizez clar că vreau să trec strada, făcând paşi fermi de pe bordură spre şosea, astfel că, dacă un şofer grăbit nu are chef să oprească, totuşi următorii 2-3 au văzut faza şi frânează. Mă uit cum unele baborniţe stau pe bordură cu ochii spre soare, privind unde vrei tu dar nu spre şosea, apoi când nimeni nu opreşte timp de 30 de secunde, ele se avântă patriotic spre mijlocul străzii, acompaniate cu scrâşnet de cauciucuri şi miros de nervi revărsaţi. It should be a two-way game: tu ca pieton declari că vrei să treci (şi nu că-ţi aştepţi iubita pe coltul străzii), iar şoferul reacţionează în consecinţă. Nimeni nu are “datorii”, iar faptul că există anumite legi care te protejează, nu te îndreptăţeşte să crezi că eşti superior.
Every now and then, văd şoferi turbaţi, care merg cu viteză şi în faţa cărora ar fi sinucigaş să intri. Cred că fiecare dintre noi am avut momentele de “plăcere” când chiar trebuia să ajungem undeva, şi viaţa ar fi fost mai frumoasă dacă am fi zburat în loc să aşteptăm la zecile de treceri pietonale. Îi înţeleg. Pentru că am mers destulă vreme şi din postura de pasager.
Postură din care am văzut măgari alergând prin mijlocul drumului, tâmpiţi care sar în faţa coloanei de maşini abia scăpate de la semafor, orbi care după comportament ai jura că n-au instinct de conservare. Am avut parte de destule dimineţi în care mi-ar fi plăcut ca, pe lângă cozile infernale de la semafoare, măcar pietonii să aştepte dracului 5 secunde, sau măcar să fie fermi în semnalele pe care le emit. Te opreşti la trecere, pietonul visează. Faci semn, pietonul visează. Porneşti încet, pietonul trece. Frânezi, pietonul se sperie şi dă 3 paşi înapoi. Vrei să porneşti, pietonul începe să traverseze în fugă. Te enervezi, iar el mai şi înjură de morţi şoferii care nu au timp infitinit să aştepte.
Nu există vreun “război” al acestor două categorii de participanţi la trafic. Fiecare îşi are uscăciunile ei, fiecare îşi are oamenii ei corecţi. Şi pe mine era să mă calce un ţăran care venea pe linia de tramvai. Da, şi pe mine putea să mă facă pilaf un idiot care voia musai să prindă un verde intermitent spre dreapta, deşi eu ca pieton am prioritate. Dar ăştia sunt cazuri izolate. E ca şi cu vandalii din mijloacele de transport în comun .. ei sunt sub 1% din populaţia călătoare, dar rezultate muncii lor le vedem cu toţii. Şoferii neostoiţi sunt puţini, dar ajung câţiva pentru ca vorba să se răspândească şi să trăim cu frică nejustificată.
Nu mutaţi leagănul! Doar verificaţi drobul, de multe ori nici nu este periculos!