O ilustrată din colecţia Octavian Leşcu:
Da, Opera Română din Timişoara, dintr-o vreme când arăta chiar bine.
Let me rephrase:
Şi totuşi, după incendiul din 1920, a fost reconstruită de un arhitect pe numele lui Duliu Marcu. Ce a ieşit ..
Zică că e din carton şi pică faţada acuşica.
Am înţeles că a fost ales acest “design” pentru că în forma veche nu avea înălţimea celorlalte clădiri din zonă, fiind mai scundă. Bun. Oraşul este, astăzi, în anul de graţie 2009, în căutare de fonduri şi de meşteri pentru refacerea clădirilor vechi. Aş vrea, într-un vis ud de-al meu, să văd şi faţada Operei refăcută. Frumos, cu gust, cam ca cea din Cluj. Cochet. Dar să scăpăm, cumva, de monstrul ăsta!
