Mihnea Măruţă iniţiază o discuţie despre muzica românească, vetustă şi incapabilă să producă surprize. El zice că media ar fi de vină, că nu promovează artiştii suficient, perpetuând doar ce este deja cunoscut. O fi, dar …
Din câte ştiu eu, trupe avem. Chiar comentatorii lui Mihnea i-au atras atenţia că există trupe underground destule, şi rap, şi DJ, şi alternative rock, şi d&b. Ăştia umplu casa când concertează. Nu se poate spune, deci, că românii n-ar avea gust pentru muzică, dimpotrivă. Media este unul dintre vectorii de imagine: ei promovează un artist, îl duc sus pe scenă şi-l pun sub reflector. Artistul ăla care beneficiază de promovare în media se poate aştepta şi la ceva vânzări, sau măcar awareness. Problema este că media nu poate să rişte prea mult: credibilitatea lor e strâns legată de oamenii promovaţi. Dacă greşeşti de 2 ori şi aduci în studio nişte lălăiţi care dau chix, a treia oară rişti să nu mai ai audienţă.
Gândim prost, pare-se, raportându-ne la media. Ştim cu toţii că, atunci când te chinuie talentul, prima dată cânţi în familie sau între preceni. Dup-aia te pui pe youtube. Dacă ai noroc prinzi să cânţi live prin baruri, cluburi şi alte găoace de genul ăsta, la un public mai mărişor. Dacă chiar ai bulan, poate ajungi şi la Zilele Oraşului sau ceva de anvergură. Reprezentaţiile astea directe au rolul clar de a cerne neghina de cei valoroşi. Pentru că, pe scenă, riscul să-ţi iei o sticlă de bere în cap e mai mare decât, să zicem, când cânţi la TV. Când scena locală este suficient de matură, obţii un stream de valoare: unii artişti devin consacraţi, restul care vin după sunt nevoiţi să menţină sus ştacheta ca să se remarce.
În afară de Bucureşti, restul oraşelor din ţară se cam trag pe cur când vine vorba de live. Priveşte în ce oraş vrei, şi o să vezi că numărul concertelor mic de tot. Clujul încă menţine tradiţia cu folkul. La noi în Timişoara Metalbox aducea tot felul de trupe underground – din păcate, din black şi death metal nu poţi scoate mainstream media; maxim poţi forma instrumentişti buni. Cert este că lipeşte şi gustul publicului pentru reprezentaţii live, şi aportul managerilor pentru a face astfel de reprezentaţii. De concertul Survolaj a trebuit să aflu de pe un forum. Când a cântat Baniciu la Cluj am aflat iarăşi dintr-o sursă total anonimă.
Nu, Mihnea, nu media e de vină. Ei au dreptatea lor, ei trebuie să culeagă ce e mai bun. Dar când acel “ce e mai bun” reprezintă doar genuri de nişă, la ce te aştepţi? Maneliştii fac o chestie drăguţă: cântă. Fie la nunţi fie la botezuri, fie la paranghelii pur şi simplu, ba uneori chiar şi în baruri live. Ei se expun publicului. Restul, ce aşteaptă? De ce cerşim din media ce ar trebui să se întâmple pe stradă, lângă noi?
[ offtopic : forumul romania-inedit face succes în online folosind child pr0n; mă rog, făceau ]