No, la invitaţia unei drăguţe colege (şi-a prietenului ei, spre clarificare), am petrecut f’o 5 zile în oraşul doljean. Cam de joi seara până miercuri dimineaţa. Doar că joi am ajuns şi am lucrat, deci vineri începe chestia. Tre’ să recunosc că m-am scremut puţin înainte să scriu articolul ăsta. Adică, noah, îmi stă în fire să scriu de bine despre locurile prin care trec. Oameni şi locuri. Nu mă plâng, n-am suferit şocuri culturale de genu’ “oh shit, am ajuns în Prazilia!!”, doar că nu prea ştiu ce să spun. Posteritatea mă va scuza pentru astfel de lipsă.
Vineri dimineaţă la prânz-spre-seară am băgat o tură prin depoul lor, făcând poze pentru forumul RATT. Deh, microb greu transportul în comun.
Mişto, chiar dacă tramvaiul are o singură linie-cale pe care circulă 3 linii diferite – sunt cam singurii din provincie unde vatmanul are aer condiţionat. Şi unde au chopper pe tramvaie, frânare recuperativă, chestii d-astea tehnice. Baza îs autobuzele, care străbat oraşul în toate direcţiile posibile. Pentru mai multe poze, am umplut un topic.
Va urma. Sper.