Aaa, haven’t updated in a while.
No, duminică 4.10.2009 a fost concert aniversar la Româneşti. De obice le ratez, din simplul motiv că mi-e naşpa să plec singur şi să mă lipesc de alţii pe drum. Last time I did that, am nimerit pe lângă un nene care era căţărător experimentat, şi m-a alergat de nebun până sus. Nu c-ar fi fost diferit de data asta :))
Thanks to a former colleague of mine, Ale, m-am lipit de un grup de politehnişti, 40-something. Bushy-tailed, la 8 dimineaţa, tremuram frenetic în parcarea de la ETc. Mai o jumătate de oră până la Billa -lumea voia şi grătar!-, mai puţin, în fine am reuşit să demarăm spre ţintă în jur de ora 9 şi ceva. Partea bună e că am picat în maşina cu cel mai bun şofer – şi cel mai rapid, for that matter. Depăşirile făcute frumos, la mustaţă dar fără să fie periculoase, îs cam cel mai fain mod de a te trezi. Chiar fără să vrei. La popasul de la Lugoj n-am avut chef de poze, aşa că a reieşit asta:
De la Lugoj la Româneşti nu mai este mult, vreo jumătate de ceas. Evident, iar am plecat şi am ajuns primii. Un drum se bifurcă, iar în loc de a face dreapta spre peşteră, noi am luat stânga, trecând pe lângă o mănăstire şi ajungând într-o zonă liberă, lângă un pârâu, numa’ bună pentru grătare şi campat. Plenty of time ..