Sport, în general.

Am mai scris despre asta, poate prea des. Am scris în general despre fotbal, că acolo mă uit … şi despre altele tangenţial.

Observ o atitudine generală legată de Sportul Rege, aşa cum era supranumit. O atitudine de nervi, lehamite, delăsare, pe scurt o atitudine aproape disperată a suporterului român: atitudinea de “lăsaţi-i în pace!”.

E drept, şi eu mă enervez că prima pagină din Prosport este uneori umplută cu poveşti despre pizdele lui Mutu sau despre nevasta lui Dragomir. Nu des, că nu le prea citesc mizeriile, zic aşa. Este un lucru cu care probabil suntem de acord: n-ar trebui ca presa să fie plină de zoaiele lui Becali, de injuriile lui Iancu sau inepţiile lui Borcea. Ar trebui să se scrie despre sportivi, despre sport, despre alte sporturi, că vorba aia am avea de unde să culegem. Şi totuşi, nu se întâmplă asta. De ce .. ?

Îndrăznesc o explicaţie. Fotbalul aduce fonduri grase, e un fel de axiomă. Când spui “fotbal” nu mai spui doar “spectacol”, “goluri” sau “meci”, ci spui “bere, seminţe, reclamă, bilete scumpe, încă o navetă de bere, fulare, calendare cu fotbalişti, abţibilde” – and so on and so forth. O adevărată industrie. Din acest punct de vedere, nu-mi permit să penalizez presa. Ei încearcă să strângă firimituri dintr-o masă întinsă şi bogată, o masă unde te înfrupţi dacă ştii ce să faci. Vina nu este a lor în totalitate, pe vremea când aveam un boom economic şi imobiliarele au fost pe val, a apărut o întreagă turmă de wannabe arhitecţi, constructori şi alţi meseriaşi legaţi de domeniul ăsta. E normal.

Un meci de baschet la Sala Olimpia strânge aproximativ 500 de oameni în medie, 1000 dacă adversarul este cunoscut şi 2000 dacă e derby. Sala Sporturilor din Cluj se umple când joacă U Mobitelco, tot la baschet. La handbal sunt privitori, chiar şi la volei uneori, însă aceste sporturi nu sunt o industrie. Hai să comparăm acum cu S.U.A. – care dacă altceva nu ştiu, însă la reclamă sunt aşi. O privire mică în N.B.A., şi ce vedem? Săli de capacitate imensă, zeci de mii de locuri, umplute până la refuz. Sporturi absolut oribile, promovate bine şi spectatorii momiţi să bage banu’. Iar unde sunt spectatori, sponsorii şi marketerii vin şi ei, că doar n-or fi proşti.

Alt exemplu, poate aţi spune că nu sunt astea lucruri interesante? Şi totuşi, se umpleau săli de sport şi acum 20 de ani, în orice ţară europeană priveai. Pentru că pasiunea omului de rând pentru întreceri, pentru jocuri (luden), este nemăsurată. Ne plângem că nu avem ce privi în afară de fotbal. Păi hai să construim 3-4 săli de sport în fiecare oraş, bazine de înot şi terenuri de rugby, locuri confortabile şi nu doar rânduri de bănci, să punem deci o taxă minimă de intrare şi afişe în tot oraşul.

Îndobitocirea fotbalistică este şi vina fiecăruia, a spectatorilor de canapea, a comentatorilor de după monitor .. fix ca în politică şi peste tot în viaţă, primeşti doar ceea ce ai cerut. Să ne cerem deci sportul înapoi, nu doar să facem marşuri de protest pentru jamboane şi jamboni :)