Tre’ să încep înainte de toate prin a specifica : acest mini-review este pur şi simplu o părere de privitor neavizat. Nu sunt cinefil, nu am privit la filme prea multe, şi în general sunt uşor impresionabil. Now onto the movie.
Visătorii, aşa s-ar traduce titlul. E despre 3 copii, 3 adolescenţi francezi, prinşi într-un dans nebun în lumea ideilor. Theo, Isabelle. Fraţi gemeni, apropiaţi până la ultima celulă, apropiaţi până dincolo de limitele decenţei, ruşinii, comunului sau demnităţii. Singurul lucru pe care nu l-au făcut împreună este sex, însă apropierea de incest este îndeajuns de vie cât să devină unsettling. Lor li se alătură un tânăr la fel de dechis la minte, Matthew, american venit la studii. E 1968, e anul revoltei în Paris.
E o poveste hedonistă până la durere. Anul revoltei. Aceşti fericiţi coconi stau şi se coc, fără vreo legătură cu realitatea. Şi vorbesc despre Clapton şi Hendrix, despre Vietnam, au păreri de intelectuali crescuţi în vid. Apartamentul părinţilor este pur şi simplu un spaţiu izolat de lume, al lor, doar al lor…
Sigur, condimentul sexual riscă să rupă relaţia dintre fraţi, Matthew e totuşi străin prin sânge chiar dacă frate prin idei.
Dar toate astea nu contează. Ruptura, trezirea la realitate este foarte concretă, o simplă cărămidă şi trecerea manifestanţilor pe sub geam decantează brusc toate diferenţele între primatul intelectual dorit de Matthew şi irumperea de energie a gemenilor …
Not saying more, pentru reviews, appraisals şi detalii există, as always, your truthfully, IMDB.
Unul din filmele mele preferate… Si ai dreptate, unele momente sunt unsettling.