… mă rog, dacă el ar fi existat în România.
Promisesem să nu mai scriu despre piraterie şi licenţe, chiar mă seacă subiectul şi nu-mi face plăcere să-l dezbat. Dar cum am un VisUrât în reader şi omul ţine neapărat să scrie articole ca ăsta sau ca ăsta, nu poci să nu reacţionez.
Deci.
Bârgău zice clar că “nimic nu-i gratis”, da? Şi recunoaşte cu 3 mâini că reclamele îl ajută să-şi ţină blogul, da? La fel ca orice alt pro-blogger din România, da? Bun. Notat.
Acu’ să trecem la justificarea pirateriei.
Eu dacă îmi răpesc 30 de minute din viaţă şi-i ţin locul Mariei de la brutărie ţin să fiu plătit pentru acele 30 de minute. Nu le primesc înapoi de niciunde. Dacă îmi cumpăr un mp3-player vreau să am încrederea că nu îmi va fi furat, tocmai pentru că a cumpăra alt player mă costă. În general pun preţ pe chestiile care valorează ceva real. Tehnic vorbind, poţi “fura” doar obiecte ce există într-o singură copie.
O melodie dacă o copiez îi rămâne şi proprietarului. Un film dacă îl copiez îi rămâne şi proprietarului. Un soft la fel. Nu am prejudiciat pe nimeni de vreun bun al său. Ok, poate l-am prejudiciat de veniturile potenţiale? Achtung! Dacă ai magazin şi ţi-l vizitează 500 de oameni zilnic dar numai 10 cumpără ceva nu înseamnă că ai pierdut fix 400 de clienţi. Înseamnă doar că aceia erau potenţiali clienţi, şi că n-ai făcut totul să-i convingi să cumpere.
Dacă am un bar cu 2000 de clienţi pe zi, fiecare consumând o singură bere, înseamnă că am pierdut în vânzări alte 2000 de beri fiindcă nu i-am convins să bea mai mult? Nu ştiu. Prostia asta cu potenţial cumpărător şi cu venituri potenţiale îmi întoarce stomacul pe dos. Sigur, nişte manageri leşinaţi de foame se plângeau că citim ziarul de la vecinul şi nu îl cumpărăm noi – asta până au băgat reclame şi a început să le convină că mai multe perechi de ochi pargurg paginile.
Instinctul natural al omului este să împărtăşească, să dea altora, să se înfrupte din ce au alţii. Câcat, păi radioul e de-a dreptul comunist, la inventarea lui zbierau copilaşii de la casele de discuri ca din gură de şarpe că drăcia va ucide vânzările la muzică. Uite că nu le-a ucis, ba chiar dimpotrivă. Multiplicarea în masă a oricărui produs nu face decât să îi aducă expunere şi în final cumpărători care altfel nu ar fi auzit de el. Ce preferi, să cânţi pentru 15 prieteni şi să sugi pula la casa de discuri să te scoată şi pe tine? Şi dacă eşti băiat? Nu-i mai simplu să te pui pe Youtube şi să laşi lumea să decidă? Aşa cum face Viktoria, o ucraineancă inteligentă, şi căreia i-am cumpărat albumul de classical doar pentru că mi-a plăcut enorm ce cântă ea. Impulse buy.
Hai să numărăm, bă pizdelor. Hai să încercăm să ghicim câte ore nedormite au adunat toţi calculatoriştii din lume la începuturile internetului. Hai, idioţilor, încercaţi să estimaţi măcar valoarea timpului acelor oameni care de bună voie şi nesiliţi de nimeni au folosit reţeaua, au scris software pentru ea, au vânat vulnerabilităţi în software şi în protocoale. Hai, estimaţi puţin cât ar fi durat o implementare comercială a internetului dacă nişte hackeri cu coaie mari n-ar fi pierdut zile în şir jucându-se cu securitatea unix, încercând şi reuşind să spargă metode de protecţie ale serverelor, phreakeri care au obligat giganţi ca AT&T să îşi repare găurile din reţeua de telefonie. Încercaţi măcar 10 minute să căutaţi pe interneţi, bă proaste leşinate ce sunteţi, cam cât ar fi costat expertiza pusă de aceşti oameni în spatele protocoalelor TCP/IP, câte teste s-au făcut pentru a securiza cât de cât un rahat de SMTP, câte nopţi nedormite au acei geeks care au studiat maţele primelor firewall pentru a se asigura că sunt impenetrabile.
Aţi numărat? Unde eram fără munca voluntară a lor? Să vă ajut? E simplu: în noroi, că cine ar fi ghicit potenţialul internetului în 1990? Cine ar fi plătit sume consistente pentru testarea securităţii? Firefox e open-source. WordPress e open-source. MySql a fost open-source până l-a cumpărat Sun. Linux e open-source. Proiectele fundaţiei Apache sunt open. Unde eram, bă, fără ele? Între gifuri animate care au fost cutting-edge în 1995? Cu Internet Exploder şi gaşca de troieni ataşaţi? De unde aţi fi avut voi bandă să downloadaţi filme cu 5 mb/s sau să vă uitaţi la lolcats pe Youtube? Aud? Ce ISP ar fi investit dacă nu exista o piaţă de consumatori?
Dacă tot am dat-o exemplu pe Vika, hai că vă mai dau unul drag inimii mele: QuestionableContent. Benzi desenate online, tipu’ are vechime de vreo 6 ani şi de vreo 2 sau 3 face comics full-time. Din ce trăieşte? Merchandise, mărunţişuri, just visit his TopatoCo store. Şi dacă sunteţi pe TopatoCo, ia, aşa o privire rapidă, câţi web cartoonists câştigă un ban cinstit din ce fac ei acolo? Aud? Ce era de preferat, să pună parolă pe site şi doar ăia care plătesc să intre? Păi a doua zi ar fi fost piratate materialele, iar în 3 luni se lăsa omu’ de meserie. Nu vă seamănă cu argumentaţia lui Sebi? Mie-mi pare că se calcă singur pe picioare, dar fie.
Aşa că, bă oameni stupizi ce sunteţi, apărătorii noţiunii de FURT dincolo de limitele raţionalului, înţelegeţi că nu există vreo limită fizică sau morală pentru copierea materialelor. Avatar a făcut încasări căcălău, pentru că a putut. Reeditările lui Elvis Presley fac încasări căcălău, chiar dacă absolut toată discografia regelui se găseşte şi online. Pentru că omul plăteşte pentru calitate, PERIOD. Ah, că nu mai acceptă nimeni să plătească pentru albume proaste pe care abia le-a ascultat 10 minute în magazinul de discuri … nu-mi pare rău. Deloc.
În lumea asta există legi fizice, imuabile. Ca biletul la cinema, spre exemplu. Acolo nu pot şi nu vreau să trişez, plătesc pentru un ecran gigantic şi pentru o calitate superioară celei de pe ecranul de acasă. Nu pot şi nu vreau să sar gardul la concertele preferate, pentru că artistul ăla dă totul pe scenă pentru mine. Plătesc găzduire pentru blog pentru că cineva consumă nişte resurse special pentru mine. Aş plăti un joc făcut extrem da’ extrem de bine, ceva care să merite să-l joc cu săptămânile sau cu lunile, nu vreun shooter pe care-l termin în 5 zile. Sau ceva joc cu modul superb de reţea. Mda, dezavantajul lumii moderne, chiar testăm înainte să cumpărăm, nu mai merge să faci valuri de marketing şi să aştepţi fraierii să-ţi umple conturile …
Însă în rest, cine face ceva digital pleacă de la premisa că “opera” lui va fi disponibilă lumii întregi. Chiar dacă nu-mi convine, viitor programator fiind. Ar trebui să fiu primul care să îmbrăţişeze legea în speranţa protejării veniturilor mele, la fel cum fotografii profesionişti au ţipat din toţi bojocii când au apărut primele saituri de stock photography. Mă mai apucă din când în când câte o nostalgie d-asta, dar îmi ajunge să-mi amintesc fericirea oamenilor care s-au înregistrat cântând şi care apoi urmăreau încântaţi câţi vizitatori are acea înregistrare. Yup, vanitatea înaintea veniturilor potenţiale, sharing before greed, all that stuff. Nevoile oamenilor înaintea nevoilor banilor.
This is our world. Get used to it.
Felicitari pentru articol. Subscriu 100% la ceea ce ai spus. “Furtul” software sau de muzica si filme nu e un “furt” obisnuit, pt ca, asa cum ai spus si tu, poate fi multiplicat la infinit, fara costuri aditionale. In plus, eu cred ca informatia in lume trebuie sa fie libera. Da, nu sunt de acord cu cei care fac bani din activitatea de piratare, dar a-l condamna pe unul care a descarcat si el un film de pe torrente doar pt a se uita la el, mi se pare o atitudine idioata.
pai, da, ca daca fotografiezi luna se cheama c-ai piratat-o.
sharing is caring!
De acord, exista o deosebire de nuanta intre furtul proprietatii intelectuale si cel al unui bun material. Primul nu in lipseste pe proprietar de posesie ci introduce doar ideea de castiguri nerealizate. Care e doar o chestie relativa pentru ca e posibil ca sa nu-mi trebuiasca ceea ce “fur” iar daca tu mi-o vinzi ca fiind ceva absolut necesar mie si eu pun botu cum se cheama?
Ceea ce face Visu e la fel de plin de ipocrizie ca si comentariile pe care le admonesteaza. Sa nu-mi zica cineva ca nu si-a instalat niciodata un Windows piratat pe comp. Asta e si motivul pentru care Microsoft Romania a ajuns o realitate, erau foarte multi romani buni cunoscatori ai softurilor respective.
In plus cand te apuci sa faci bani cu softurile pe care le stapanesti asa bine imediat esti obligat sa ai licente pe ele, deci nu vad unde e baiul.
Adevărul este undeva pe la mijloc. Trebuie să apreciezi şi punctul de vedere al creatorului de soft,muzică,filme,etc. Vrea şi el un ban, că altfel Crucea Roşie scrie pe fruntea lui.
Este ca lupta între tineri şi bătrâni. Toţi au dreptate… din punctul lor de vedere.
Una este să fii o Madona-Nimeni şi să te postezi pe YouTube,şi alta este să fii deja celebră şi să ai şi pretenţii ca munca şi talentul cizelat, să fie răsplătite.
Acum nu înţelegeţi că nu mă bucur de muzică şi filme gratis, doar vă îndemn să ascultaţi şi punctul lor de vedere, pentru că există şi vor şi o pâine mai albă.
Nu cânt decât în baie, nu dansez decât în faţa oglinzii,nu fac filme decât câinelui meu. Decât ca să fie clar!
aha, hai ca am inteles despre ce e vorba si tehnic si moral. bravo! las’ ca mai vin, ma primesti tot gratis?
Omuldelamunte:
Ai deschis un filon care-mi stătea în minte şi pe care nu doream să-l adaug articolului. E bine şi-n comentarii.
Doream să zic despre evoluţia tehnicii. Spre exemplu, ia breasla fierarilor şi pune-i în anul în care s-au inventat maşinile automate de bătut fierul. Produsul lor, să zicem armurile, are aceeaşi calitate şi făcut manual şi de o maşină. Produsele noi fiind făcute în serie sunt mai ieftine cu un ordin de mărime. Abundenţa produsului face ca şi armurile vechi să scadă drastic în preţ, afectând şi pe negustori şi pe mulţi alţii.
Pe mine nu mă interesează cu nimic faptul că X sau Y a petrecut ani din viaţă meşterind la o anumită melodie. Voi plăti preţul de $1 sau cât o fi costând pe iTunes, şi cu asta basta. Chiar dacă asta s-a lăsat cu urlete de durere de la Metallica vs. Naspter, spre exemplu.
După cum spuneam, am de gând să plătesc şi de acum încolo pentru ce-mi place :) Dar susţin din toată inima pirateria, adică dreptul de a folosi obiectul virtual până mă plictisesc şi până decid că el este valoros.
Argumentul asa cum se prezinta el in blogosfera (“o anumita parte a blogosferei” lol) este stupizel, in stilul chiftelelor obsinuite.
Motivul real, din filosofia dreptului, iara nu din ce-o inteles X sau Y, fara nici o calificare, e urmatorul : acordand un monopol pe o perioada definita de timp asupra unui beneficiu se poate stimula dezvoltarea. Cel mai bun exemplu este homesteading-ul, in care orice persoana care construieste o casa intr-o anumita zona (sau, la limita, un gard) primeste drept de proprietate pe o suprafata anumita de pamant.
Acest sistem a fost implementat cu mare succes in SUA, si a transformat de fapt niste pustietati comparabile cu Tadjikistanul de astazi in California, Nevada, Texas-ul de astazi. In nici doua sute de ani. Compara cat a progresat Bucurestiul, de exemplu, de la strazile noroioase si inundabile de la 1800 pana la strazile noroioase si inundabile de astazi. Nu-i deci cu totul intamplator ca americanii sunt mari sustinatori ai teoriei : ei au avut ocazia s-o vada functionand cu ochii lor.
In ce masura comparatia e adecvata, si spatiul creatiilor posibile ale spiritului e asemanator cu pustietatile Californiei la 1800 e sigur discutabil, dar acolo trebuie pus efortul, iara nu in a disputa insanitati precum cele in discutie. Alea se disputa singure.
PS. Acu mi-a atras ochiul ultima fraza, nevoile oamenilor, nevoile banilor, frumos spus :D
Ti-as cere bani, da’ mi se pare ca mi-ai platit deja. Hai noroc.
@ Mircea-Homesteading-ul nu cred că mai este valabil în nicio ţară civilizată. Autorizaţia de construcţie domneşte în toate ţările, iar unde nu domneşte, ori te atacă tâlharii ori animalele.
@dAImon- Da, Metallica îşi va încasa royalties de la iTunes din milioanele de dolari adunaţi din contribuţia de 1 USD a ta, a mea şi-a altora.
“…dreptul de a folosi obiectul virtual până mă plictisesc şi până decid că el este valoros”, nu prea cred că se aplică la o melodie sau un film. După ce te-ai săturat de ea/el nu-l mai cumperi, doar dacă vrei să-l vezi în 3D, mâncând floricele.
Acest lucru este posibil în cazul software, pe care-l cumperi dacă s-a dovedit a fi util şi dacă te-ai săturat de bug-uri.
Tu, ca viitor programator într-o firmă de renume, cred că ţi-ar fi indiferent dacă softul creat de tine este piratat sau nu.Patronul însă, care plăteşte salariile, te-ar contrazice şi poate asta ar fi prima întrebare la interviul de angajare.Chiar îţi doresc să ajungi la o firmă de renume, la capacitatea ta.
Eu n-am firmă de software. Vând cartofi în piaţă. Şi un Volvo obosit.Full options, inclusiv trapă pentru supravegheat remorca cu cartofi.
parerile celor care pirateaza chestii nu sunt in nici un fel valide. si stii de ce? pentru ca e normal ca ala o sa isi apere cu toate gura filmele pe care le trage gratis de pe net! ar fi si culmea sa aiba de ales intre a da 20$ pe un dvd si a-l trage gratis si plati 1$ blankul si el sa aleaga prima varianta.
asa ca aia cu “eu copiez, dar ii ramane si lui” e de la tâmpiţei pentru tâmpiţei.
ah, exista si cazul “eu iti fur tie materialele produse de tine si te bag in ma-ta, ca nu ai ce imi face”, principiu pe care functioneaza niste comentatori de pe aici.
Pisicot, tu esti fix ala care pirateaza chestii. Dispari din discutie, aici vorbesc oamenii care chiar au caderea morala s-o faca.
Adica aia care nu pirateaza chestii.
oamenii care fura si mint n-au nici o caderea morala. niciodata.
Tocmai. Vezi ca ti se prajeste placa te tiunar, fuguta ca traficele n-asteapta.
2005 era acu 5 ani. furturile tale sunt recente.
Nu vreți sa va certați altundeva? Aveți blog amândoi, aveți twitter, spare me. Îmi ajunge că vă urmăresc certurile pe canalele sus-menționate. Mersi.
Dar dacă tot ai ridicat problema, [zoso], țin sa-ți spun ca latri la copacul care nu trebuie. Mai am foarte puține programe piratate prin computer, ms office a fost înlocuit de OpenOffice, Photoshop n-am mai folosit de secole și cam toate editările de bază le fac în IrfanView sau Paint.net, Audacity e free, Winamp l-am cumpărat, Total Commander e free, Nero lite e free, etc etc.
Filme n-am pe comp, guess what, iar puţinele la care mă uit nu mai sunt comercially available în România. Iar la muzică vă invit să-mi recomandaţi de unde pot cumpăra câteva tone de jazz, în România. Nu-i grabă.
Guess what, nu tre’ să fii găină ca să apreciezi o omletă, şi tocmai cei care au fost în ofsaid au căderea de a vorbi despre păcat. Cam aşa cum face şi Sebi, you know.
Omuldelamunte: Dacă tot dădeam exemplul cu Winamp, să știi că aşa m-am decis: în ziua când am constatat că “băi, folosesc chestia asta de peste 5 ani, cred că merită”. La fel și la un album .. când o să constat că peste 2 ani e încă în playlist, e de bine.
Mnoa, bine, daca insisti…
Problema este ca nu prea ai cum aborda problema altminteri, oamenii care gandesc sunt indeobste de acord pe niste linii, iar restul de latratori nu vor participa niciodata la o discutie, neavand organul rechizit. Practic alegerea revine intre a fi de acord intre noi, si eventual in tacere, sau a mai rade de Traci Lords, devenita brusc calugarita muisionara.
Traci Lords? Iar nu mi-ai dat copirait de trimitere la wikipedia. :)
daimon, desi sunt de acord cu ideea pe care-o exprimi, nu-s de acord cu modul in care o faci. Chiar daca n-ai mai avea nimic piratat pe computer, adevaratul bilet de participare la o astfel de discutie este diseminarea gratuita a unei proprii creatii de valoare. Prin asta nu voiu a spune ca n-ar trebui sa scrii pe propriul blog, ci numai ca-i o chestie pe care-ar trebui s-o ai in vedere in viitor. Asta asa, ca sa-ti creasca ascendentul moral :)
@zamo Standardul asta ar putea fi prea inalt pentru .ro, ca am impresia ca daca l-am aplica as ramane sa vorbesc singur.
PS. Mei, sa stii c-o prins bine ca ma gandeam fix la alea chiar atunci :D
Ma gandeam ce sa mai citesc si mi-am adus aminte sa trec si pe aici. Sunt de acord 100% atat zic. si mai stii ceva Bill Gates e cam tot la fel de acord “if they are going to steal, might as well steal our products, we’ll find a way to get our money later”.
Este diferenta de generatii, de evolutie a simtului proprietatii si de evolutie a ideii de proprietate.
And another thing:
nu te poti lupta cu 80% din posesorii de calculatoare, intr-o zi va veni un om politic care va spune ca el, daca ajunge presedinte, va face internetul un drept garantat de stat si va castiga. Si omul asta, in tara in care o sa apara, va duce tara lui la o dezvoltare atat de puternica ,incat toate celelalte tari vor face acelasi lucru pentru a nu ramane in urma.
Trecînd peste termenii de specialitate la care recunosc că sunt Clei de Manciuria, scrii foarte fain. Merci de vizită, sper să mai treci.
[…] bună’ aici. edit: pe lângă link-ul din primul comment, mai recomand două lecturi: aici şi […]