E film. E koreean, şi prin urmare e bun.
Nu exagerez, dar ăsta e unul dintre puţinele filme care m-au făcut să pun pauză nervos de vreo 2 ori. Nervos în sensul de surescitat, nu în sensul de “am draci pentru că-i o tâmpenie”. Este exact genul de film pe care l-ar face şi românii – dacă ar avea măcar o zecime din geniul cinematografic al altora. Koreea a fost şi încă este într-o bună măsură o ţară foarte tradiţionalistă, o ţară a lui stiff-upper-lip, a respectului acordat bătrânilor şi a regulilor sociale rigide. Seamănă puţin cu România societatea lor, şi am regăsit pe alocuri câteva din dramele lor personale.
Să vă povestesc, totuşi, cu detalii:
Ju Yeong-jak e avocat, Eun Ho-jeong e casnică; a fost dansatoare, acum e instructoare de dans pentru a avea timp să se ocupe şi de copilul înfiat. Căsnicia lor .. ei bine, căsnicia lor nu prea merge, din exact motivele de băţoşenie pe care le întâlneşti oriunde: lipsa de comunicare.
Sigur, fiecare spune ce vrea, dar lucrurile nu se modifică. Fiecare vorbeşte în cutiuţa lui ..
Totul ar funcţiona absolut perfect .. dacă n-ar funcţiona deja în alt univers paralel. Soţul (Ju) are o amantă. Ea (Eun) e pe cale să aibă şi ea o relaţie. Spre exemplu pentru că un puţoi se îndrăgosteşte de ea:
Mi s-a reproşat că “recomand filme porno”. Mno, io ce să zic, sunt scene nude şi scene sincere. Dacă filmele româneşti excelează prin vorbe spurcate, acesta este în schimb ilustrativ pentru sex:
Sinceritate şi vorbe dureroase. Iar cum un lucru care nu funcţionează într-un context se poate totuşi să funcţioneze în altul .. cum spuneam, tipul nu-i deloc, dar deloc uşă de biserică.
Viaţa curge înainte, aparent banală, între cazuri de pledat, petrecut timp cu soţia, petrecut timp cu amanta .. Mbine, e şi-un schepsis, anume că lui Ju îi cam moare tatăl. Modul frust cum se discută problemele importante ale vieţii amintesc de modul nostru de a privi lucrurile, departe de Europa pozitivismului şi de America lui “I promise you, you won’t die”. Aici oamenii mor şi toată lumea e împăcată cu ideea .. oarecum.
Facem cunoştinţă şi cu tatăl. Ăsta-i un redneck clasic, cu idei fixe şi care o ştiut să-şi trăiască viaţa aşa cum scrie la carte – mi se pare că-i arhetipul românului, pe undeva. Chiar şi pe patul de moarte el e vesel, bea, fumează, şi în principiu nu-i pasă. În timpul ăsta, soţia lui suferă .. dar asta e altă discuţie. Deci tatăl:
Cum ziceam, viaţa curge înainte, avocatul are treburi importante, Eun face sport acasă şi se plictiseşte. Reţeta perfectă.
Sigur că da, el lucrează din greu la capitolul “deschidere”, anume învaţă să se exprime, să vorbească despre ce-l frământă, despre ce i-ar plăcea să facă, lucruri d-astea banale ..
Prima lui lecţie este de altfel destul de explicită
Nu vă povestesc cum ajunge Eun să se cunoască cu acel .. hmm .. puţoi, cert este că se înfiripă ceva şi pe frontul acesta
Meanwhile, somewhere in Korea, un beţiv apparently fără nici o legătură cu restul filmului ..
Ha ha, unde aţi mai văzut aşa ceva, cauză fără efect? Tipu’ e beat, urcă pe motor şi merge ca pişatu’ boului. Se sperie de-o maşină şi intră în şanţ. Totul ar fi perfect dacă la volan n-ar fi … Ju. Cu amanta care-i face o felaţie de toată frumuseţea.
Sigur că da, avocatul perfect nu vrea să se afle cine era pe-acolo la momentul nefericit. Fix ca-n România? Ei aş.
Sigur, toată lumea îl crede pe avocat nevinovat, şi beţivul notoriu cade de prost. Avocatul promite totuşi familiei să-i ajute cu bani.
Între timp, nea’ redneck e pe ducă, i se apropie funia de par şi asta se vede.
Ultimul stagiu, sânge nefiltrat ajunge la creier, delir, finish. Soţia e la post lângă Ju, desigur.
Cum spuneam, soţia redneckului a fost şi ea, la rândul ei, o doamnă drăguţă care nu l-a contrazis niciodată. Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi din nou FIX ca-n România, dar pe lângă asta vreau să notez şi-o mutră priceless:
Între timp, tânărul nostru încearcă şi el stângaci să dea drumul zăgazului
Stângaci sau cum o fi, but he almost scores. În acest moment onoarea familiei este .. hmm .. pătată?
Dar îndeajuns despre ei doi, vă spuneam că proaspăta văduvă se simte bine. Dovada:
Toate bune şi frumoase, dar .. ce ziceam? Aşa, toate bune şi frumoase, dar atmosfera se face brusc rece. By the way, balanţa culorilor nu e mereu cea corectă, însă e folosită pentru un efect foarte dur, aproape fizic. Spre exemplu, e rece pentru că în scena de mai sus dintre Eun şi pudel, Ju aproape dă buzna peste ei.
Nimic relevant aici, dar mi-a plăcut moaca sheepish a amândurora, parc-ar fi adolescenţi pe punctul să se pupe prima dată, hi hi.
Între timp, bănuielile soţului se confirmă: tatăl pudelului îi face o vizită. Bineînţeles, stiff upper lip, Ju ascultă şi apoi îi arată omului uşa. Nu face scandal, nu promite că-şi bate soţia când ajunge acasă .. asta e prăjitura lor pe care o vor mânca singuri.
Bine, poate nu-i românesc complet, la noi s-ar fi lăsat cu ochi vineţi. Aici doar se ignoră chestiunea, fiecare are musca pe căciulă, all’s fair in love and romance.
Problema apare la bietul motorist pe care l-am mai întâlnit. Ju îi promisese marea cu sarea, dar ca orice avocat nu se ţine de cuvânt. Şi cum soarta nu stă să te întrebe ce te-ar durea mai puţin ..
Meanwhile, omul e la datorie, aburind legea mai departe.
Gwangguk în timpul ăsta şi-a ieşit din minţi.
Ăsta e un moment în care eu unul am pus pauză filmului pentru a mă enerva pe îndelete. Pur şi simplu s-au acumulat toate, una peste alta, răzbunările se cheamă între ele, căderea kinderului e un fel de eliberare. De aici încolo ai crede că lucrurile merg spre mai bine.
Ai crede că moartea copilului lor i-ar putea, hmm, apropia. Problema fiind, sigur, că Eun îl prinde pe Ju când vorbeşte la telefon cu amanta. El fiind beat.
Se acuză de insensitivitate, se bat bineînţeles. Sincer, eu unul mă aşteptam să-i dea unul din ei cu satârul în cap celuilalt, chestii d-astea. Fleoşc. Abia dacă-i rupe un deget.
După ce-o duce la spital, fiecare merge în treaba lui.
Aa, şi totuşi ea nu şi-a consumat păcatul. E timpul să. Dac-ar avea şi cu cine, bineînţeles.
Grand finale: ea rămâne însărcinată. Şi şansele să fie copilul lui Ju .. se pot ghici. Cam nule. Dezonorată de 2 ori, familia ar putea merge mai departe. Ju înghite şi se oferă s-o ajute, să-i treacă sub tăcere .. escapada.
Dar nu. Nici unul dintre ei nu mai are energia să stea într-o strânsoare care-i calcă pe nervi. Sfârşitul e simplu, ea va da divorţ, fiecare cu pizda mă-sii de acum încolo. Happy end.
Şi cam atât. Banal? Poate. Interesant? În mod sigur.
Intunecat film.. o plaja, soare ceva..
[…] vă amintiţi, am scris mai demult despre un film coreean, Baramnan Gajok. Printre replici am redescoperit o înşiruire care cred că se vrea povestea unei piese de teatru: […]