Alice in Wonderland [2010]

Trebuie să recunosc, dacă nu vedeam un review la Camelia nu mi-ar fi trecut prin cap că am văzut şi eu filmul ăsta. L-am văzut sâmbătă de la 22:00, deci la o zi de la marea premieră; rândurile 1-3 au fost cam goale, ba chiar şi 4, chestie care pentru o premieră nu-i semn bun. Dar fie.

Oarecum pe dinafară, dar ţin musai să menţionez că reclamele de la început au fost total neinspirate, plus de o rezoluţie care pe mine unul m-a lăsat prost; erau bune la TV între două calupuri de publicitate la detergenţi, dar ..

Intriga filmului e bine aleasă, Tim Burton reuşeşte să mixeze două idei ale lui Lewis Caroll şi să facă un film pop bunicel. Ritmicitatea poeziei Jabberwocky se imprimă pe creier şi dă un sens şi o finalitate filmului, deşi asta se încadrează şi la bile negre. Practic tot filmul aştepţi deznodământul, aştepţi finalul, ştii că vei ajunge acolo, nu te surprinde cu adevărat nimic din film; or, pentru o adaptare a două chestii marca Lewis Caroll, poate fi dezamăgitor. No, e pentru copii, e 3D, ăsta e un risc pe care orice regizor de acum înainte va trebui să şi-l asume: ori se chinuie să facă personajele credibile şi să introducă semnificaţie în acţiune, ori bagă nişte frişcă vizuală şi a terminat discuţia. Mă îndoiesc să îi mai reuşeacă cuiva după ce Cameron ne-a frecat ridichea cu Avatarul lui.

În rol de Alice e o tipă cvasi-necunoscută, Mia Wasikowska. Honestly, mi-a plăcut enorm de ea la începutul filmului, e aşa aspră şi încruntată şi foarte puţin feminină .. ca orice personaj ieşit din comun de la cate te aştepţi să “explodeze” mai încolo. Până la ieşirea din realitate şi intrarea în imaginar, e absolut ok. Apoi însă intervine intriga care spune că ea ar trebui să-şi reamintească măcar puţin de locurile prin care trece, să-şi reamintească Wonderland, măcar să simtă fiorul .. nimic. Lemn şi tămâie, stană de piatră. Nici un semn măcar că personalitatea ei libertină ar vrea să iasă la iveală, până la capăt merge pe aţă întinsă. Meh.

Pălărierul nebun are un rol puţin extins faţă de original, totuşi insuficient pentru a-i da spaţiul necesar lui Johnny Depp să fie el însuşi. Pur şi simplu are câteva replici ingenue şi nişte giumbuşlucuri interesante, but .. it leaves for more to be desired.

Un singur personaj cred că ar mai merita să fie menţionat: caracterul animat Regina de Cupă, supposedly evil. Pur şi simplu uneori are o moacă de căţel abătut, are şi o replică oftată cum că “it’s better to be feared than loved”, practic aproape orice adult identifică trăirea asta cu ceva ce a simţit şi el în vreun moment mai gri-negricios al vieţii lui. În schimb Regina Cea Bună e horror, plată la expresie, fadă în mişcări şi cu nişte sprâncene absolut groteşti. Singurul twist din tot filmul, dacă te aştepţi la zâne şi roz te înşeli.

Bonus points, se pare că inspiraţia lui Tim Burton vine dintr-un joc obscur pentru PC, de acum câţiva ani. Aici o să am nevoie de detalii, n-am reţinut exact care-s similitudinile şi cum se numea jocul .. :)

Sumarul e simplu: te duci, te uiţi ca un copil la nişte chestii animate care se tot mişcă pe ecran timp de 2 ore (noi nu am reuşit să realizăm când a trecut timpul), dai jos ochelarii şi revii la lumea normală. E ok ca petrecere a timpului liber, I guess ..