Ştiu, nu credeţi în aşa ceva. Irelevant.
În principiu, şi eu sunt adeptul vorbei că “şansele să te dovedeşti prost se măresc pe măsură ce continui să faci afirmaţii categorice”. Translatată, vorba asta are efect în domeniile empirice chiar foarte bine: nu spune chestii precise dacă nu vrei să îţi nărui soclul pe care te-ai urcat. Urmând principiul, nu cred deloc în mizeriile de zodiace create special pentru momentul X în timp; nu, nu eşti Taur şi de asta vei avea un accident de muncă, o să-ţi tai degetele doar pentru că eşti prost tu. Nu, faptul că te naşti Fecioară nu înseamnă că jobul tău perfect e de bibliotecar. Descrierile din zodiace sunt în majoritate puerile şi neadevărate.
În schimb pot încerca să văd anumite modele (patterns) în firea oamenilor în funcţie de momentul naşterii lor; cred într-un fel de predestinare, anume în puterea scripturilor imprimate în primii ani de viaţă.
Un exemplu foarte vag ar fi că oamenii din zodia Gemeni sunt foarte volubili, exteriorizaţi ş.c.l. pentru că se nasc fix într-o perioadă a anului când natura este în plină expansiune; creierul de bebe fiind foarte impresionabil … La fel cum zodia Peştilor se naşte în mijlocul iernii, în lunile apăsătoare dinainte primăverii, când îs ale mai ale dracu frigurile şi ninsorile – iar chestia asta se traduce printr-o viaţă interioară foarte bogată, exteriorizată arareori. Evident, da, ştiu, există un milion de excepţii şi nu poţi cataloga oamenii “din condei”. Da’ ce să fac dacă statistica personală îmi dă dreptate?
Ăsta-i zodiacul “clasic”, numit şi “european” doar după ce bătrânul continent a descoperit uimit că există viaţă dincolo de Ocean. Şi dacă zodiacul european are problema că vrea să categorisească indivizii după luna naşterii (folosind deci intervale prea scurte pentru delimitare, un ciclu încheindu-se după 12 luni) – zic deci că la polul opus se află zodiacul chinezesc, chestie care foloseşte ca unitate de măsură anul. Eşti în zodia Y la chinezi doar dacă te-ai născut în anul K+p , unde p este periodic, 12. Zodiacul chinezesc se repetă odată la 12 ani, ba chiar la 60 dacă iei în considerare şi elementele folosite ca modificatori.
Statistica personală îmi confirmă şi aici că “ceva” e la mijloc. Luând 2 persoane care teoretic ar avea aceeaşi zodie în European, totuşi diferenţele dintre ele pot fi subliniate chiar bine prin zodia chineză. Exemplul meu clasic sunt doi membri ai zodiei Peştilor, unul născut în Tigru şi celălalt în Şarpe. Ambii sunt retraşi în sine şi mai degrabă folosiţi ca asini de povară, însă primul îşi impune punctul de vedere cu forţa în timp ce al doilea mai degrabă lasă lucrurile să meargă de la sine şi intervine în momente-cheie. Uneori e fascinant, uneori observaţia dă rateuri.
Spre exemplu, şi ajung şi la problema de la care pornisem întreg articolul:
Eu teoretic sunt în zodia Dragonului, la fel cu întreaga generaţie ’88. Prin urmare am mers la şcoala primară-generală-liceu-facultate cu mulţi alţi membri ai zodiei Dragon. Acu’, despre noi se spune că suntem genul de oameni oarecum distanţi şi oarecum mai fortoşi spiritual decât alţii; se spune că un Dragon devine lider de-facto în comunitatea lui, că are capacitatea şi chiar dorinţa/plăcerea de a fi stâlp de sprijin. Şi că, bineînţeles, as any dragon, they don’t die gracefully. Sigur, orice copil Dragon este un simplu şobolan gri căruia trebuie să-i crească aripile.
Noa, aici intervine dilema mea. Din 12+3 ani de şcoli, n-am reuşit să găsesc vreun lider veritabil. Ba chiar, şi aici zace mirarea mea, generaţia mea a fost denumită ca fiind una prea leneşă şi prea nepăsătoare pentru vremea ei; uneori chiar necoaptă. În timp ce noi în clasa a XIIa ne fofilam, colegii din clasele mai mici jucau teatru, scoteau revista şcolii şi multe alte chestii care pur şi simplu nu reuşeau să ne intereseze. În vreme ce noi chiuleam de la facultate, colegii din anul II au deja un consilier studenţesc între ei, se implică în proiecte europene şi tot restul tacâmului. Sincer, din generaţia mea cunosc doar un singur vârf, un programator bun care ajuns de vreo 3 ori în timpul liceului în finala Cupei Siveco şi care după un an de facultate şi-a băgat picioare în UPT pentru a pleca în Scoţia la studii.
Întrebarea mea ar fi aşa: suntem încă şobolani gri? Cunoaşteţi persoane născute în 1988 şi care să fie mai sus decât media? Sau care măcar să pară mai capabile decât media, să aibă acolo un potenţial? Arunc la gunoi teoriile cu zodiile sau doar trebuie să mai aştept să le crească unora aripi? Metaforic vorbind, desigur.
Mulţam fain.
Draci, eu sunt nascut in ’90, imediat dupa revolutie, cam asa se zice si despre noi, ca suntem lenesi, puturosi. Acum, toate generatiile sunt lenese? Probabil asa-i :D
Si, ’90 in ce se incadreaza dupa zodiacul chinezesc? Sper ca nu oaie :D
Ma cunosc pe mine :)). Vorbind serios, eu fiind si zodia Leu, care are multe trasaturi asemanatoare cu Dragonul, pot sa zic ca la capitolul vointa stau cu mult peste medie. Acum, nu stiu cat o sa ma ridic, avand in vedere ca asta depinde si de competente si de alti fatori pe care, din pacate, nu ii poti controla in viata.
Eu cunosc pe cineva născut în ’88. Este un om excepţioal…o slujbă de invidiat la compania familiei.
Cel mai politicos şi bine voitor om pe care l-am cunoscut. Munceşte foarte mult şi mai face şi sport pe deasupra :))
Pavel : Jan 27, 1990 – Feb 14, 1991 e zodia calului, mai exact al elementului cal-de-metal. Dar gasesti informatii pe interneturi :)
Anda : Competenta e sub controlul tau, at least last time I checked. Era o vorba tare faina cum ca te poti ridica pana la jumatate pe forte proprii si de acolo prin networking, cunostinte si zambind frumos. Charisma poti sa lucrezi la ea, n-as zice despre leoaice ca sunt cele mai subtile fiinte :D
Ea : You sound like you’re in love :)
Nu neaparat, competentele se dezvolta daca exista o inclinatie genetica intr-o anumita directie. De ex, degeaba imi propun maine sa devin o mare pictorita, daca nu am talent la desen. Plus ca nah, in multe circumstante toti trebuie sa admitem ca exista oameni mai priceputi ca noi chiar in acele domenii in care noi insine ne pricepem.
La faza cu charisma you’re very wrong. Leoaicele pot sa fie cum vor ele, sunt unele dintre cele mai cuceritoare si manipulative, daca o luam in sensu ca fiecare femeie pana la urma isi utilizeaza farmecul si pentru a manipula, din tot zoadiacul. Plus ca nu am cunoscut pana acum vreuna care sa nu fei cocheta. Si daca e sa dam crezare la tot ce se spune despre zodii, leii atrag in mod automat atentia.
Tu faci confuzie între talent şi antrenament. Fotbalist bunicel devii şi dacă exersezi/te antrenezi zilnic timp de 10 ore. Sigur, îţi lipseşte geniul să devii următorul Ronaldo, dar iese din discuţie :) La fel şi cu competenţele, exersând 3 ore pe zi cu pensula poţi să înveţi să faci pictură. Sigur, n-o să fii cel mai bun, dar …
E drept ce zici cu leoaicele, sunt chiar foarte cochete and stuff, doar că eu unul am un radar intern care piuie urgent când simte urme de manipulare. Şi cum voinţa leului nu-i ceva care să stea ascuns .. :)
Din generatia noastra cunosti mai multi oameni care s-ar incadra ca lideri, vorbesc aici de colegele noastre, de la facultate. Tipele astea care au 10 pe linie sunt inscrise in ceva team Microsoft si in diferite organizatii stundetesti, una dintre ele a luat locul 3 parca la campionatul mondial de sah, alta pleaca in Germania pentru ceva studii, deci sunt exemple pe care le cunosti.
Cred ca depinde foarte mult si ce calitati cauti tu la un lider si in ce parametri il incadrezi. Adica eu le vad pe fetele astea lider in a Computer Science branch cand e vorba sa faca un proiect si sa-l duca la capat, dar nu stiu cat de capabile sunt ca sefe de promotie unde nu trebuie sa programeze ci sa mentina un grup de oameni informat si eventual interesat. Poate pentru ca nici nu le intereseaza “functia”. –mai capabile si interesate decat “media” cand vorbim de programare–
Tocmai de aia consider ca trebuie sa stii sa alegi liderul in functie de ce domeniu/activitate vrei sa conduca. Seful de promotie nu trebuie sa fie neaparat cel mai bun din clasa (dar nici cel mai slab)ci doar un om interesat si dispus sa faca un lucru. Avem un coleg, nu are medii la fel de mari ca fetele astea, dar din punctul meu de vedere ar fi un lider de grup mult mai bun pentru ca omul strange informatii, ne ajuta cu temele si a fost dispus sa ne explice cand nu intelegeam ceva.
–mai capabil decat media cand e vorba de a conduce un grup de oameni —
In anul I am avut un om ce putea fi considerat lider daca vorbim de activitati extra-scolare (petreceri,organizatii, diferite evcenimente la care puteam participa). –mai capabil decat media cand e vorba de a organiza extracurricular activities–
Cred ca putem considera ca am avut un lider pentru buna dispozitie he was always there to make you feel better.
–mai capabil decat media , cand e vb de un zambet-poate ajunge un comedian chiar bun–
Nu le-am date nume pentru ca nu stiu cum s-ar simti sa-si vada numele pe un blog, dar daca nu stii la cine ma refer putem vb mai detaliat pe mess.
Nu cred ca generatia 88′ e lenesa sau ca nu se remarca spiritul de lider printre noi, cred, asa cum un prof’ de-al nostru a spus ca am crescut intr-o alta lume, in care nu mai e de ajuns sa vorbesti frumos ci trebuie sa depui un efort sustinut. Acum 20-30 de ani lucrurile erau tangibile, puteai clar sa recunosti un lider pt ca reusea sa sa-si stranga oamenii si sa termine de arata 10 ha in cateva ore, sau pt ca a reusit sa stranga o multime de oameni sa protesteze si sa schimbe vreo lege nedreapta. EI acum lucrurile astea se intampla cumva dupa cortina, nimeni nu a mentionat ca o colega a luat un premiu la un campionat de sah nu au mai vuit ziarele, la fel cum nu am auzit felicitari pentru colegul nostru care a creat un antivirus bun, from scratch, pe care l-a si vandut. Multimea nu se mai inflacareza, legile se schimba tragand sfori sau actionand cu prudenta, lucrurile aste nu par atat reale pentru oamenii obisnuiti sa simta efectul aproape imediat, o diploma de sah nu ne hraneste, pe noi comunitatea, instant, same for the antivirus. Trebuie sa treaca timpul si efortul continuu pentru a fi remarcat, oamenii nu se mai lasa usor impresionati si nu mai lupta pentru un intreg ci pentru sine, isi vad de telul lor si daca te alaturi bine…daca nu, ramai in urma fara regret.
O avea vreo treabă faptul că generația ’88 e în anul dragonului de pământ, care cică e mai moale decât ceilalți.
Cât despre posibilii oameni excepționali din generația asta, cred că e încă oarecum devreme să tragem concluzii.