PAnteon : Trudă sub ochii zeilor

Mirosea sângeriu.

În crugul cerului luna zăcea nemişcată, roşie ca o pată pe rochiţa satinată a unei fete. Abia vântul ce adia oleacă prin duhoarea aerului cald şi pâclos, cald şi liniştit ca suflarea lui Eol prin somn. Paşii robului apăsau trudit pe cărarea dintre spice, iar urmele de bici încă stăteau proaspete pe spinarea asupritului. La liziera pădurii priveau ochi hulpavi înspre chinul omului, aşteptând lacom ca sângerarea să-l dea gata.

Robul se poticni pentru ultima oară.

În aer plutea miros de moarte.

[ Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema. ]