Am observat o chestie interesantă tâmpită.
Sunt în perioada examenelor, prin urmare stau pe interneţi. Logic. Deschid readerul şi termin în aproximativ un ceas tot ce s-a scris nou în ultimele 24 de ore. Urmăresc cam vreo 300 de surse din care aproximativ 100 active. Pe lângă asta mai urmăresc şi ce scrie lumea pe Twitter, ceea ce mai adaugă un strat de OCD şi de procesare paralelă. Scriu pe Twitter, ceea ce ia iarăşi timp. Mai las uneori şi comentarii altora.
Cu toate astea, nu simt ca şi cum aş face ceva profund. Sigur, informaţie relevantă există, că nu urmăresc orice Pintic sau Tudor Chirilă (chiar, omu’ e #1 în Zelist la ora asta). Dar nu mă coafează, nu mă pasionează, nu este stârnit acel fior lăuntric care se zburleşte de obicei la orice atingere mai esoterică. I feel everything like a grind, sau cu vorbe româneşti: simt banal.
De obicei când mi se întâmplă asta iau la purecat blogrolluri şi agregatoare, în căutare de carne proaspătă şi idei noi. Sar din însemnare-n însemnare, doar-doar oi găsi ceva fain. Nici măcar atâta n-am energia să fac. Găsesc câte ceva scris cât de cât ok, privesc a lehamite şi realizez că mai am în reader încă 3-4 oameni cu aceeaşi calitate. Pur şi simplu vreau geniu sau nimic.
Sigur, asta nu înseamnă c-aş fi eu vreun mare consumator de text şi nu mai are lumea cu ce să mă încânte. Mă poţi trimite oricând la clasicii ruşi sau la filosofii germani, n-am parcurs nimic din zona aia. Da’ mi-e legamite. Şi de-aia e blog, să pierdeţi voi 4 minute din viaţă citind despre lehamitea mea.
Cred ca totul tinde sa devia banal pentru ca lumii ii este lehamite de tot ce se intampla in jursi atunci se cufunda in banal, se refugiaza in banal.
Pe caldura asta e greu sa ai sclipiri de geniu iar in morcirla in care traim e greu sa iti pastrezi echilibrul.
Eu zic ca e normal sa nu gasesti ceva genial, atata timp cat cei care se invart pe-aici au multe chestii in comun din punct de vedere psihologic si se zbat cu totii (in “totii” ma includ si eu!) inaceeasi mocirla cotidiana.
Cred ca n-ai sa gasesti genii pe-aici, nici revelatii prea mari n-o sa ai. Cauta in alta parte. Nu stiu sa-ti dau prea multe indicatii, dar am certitudinea ca se afla o “alta parte” in care se intalnesc oameni mai vii.
Eu zic ca asta cu blogurile e o etapa. O sa vina vremea cand o sa ne zicem noi insime “it’s time to move on” !
;)