Chestia cu votul

Mai demult vedeam o mostră de combatere foarte bine executată, care suna cam aşa:

Domne, a merge la vot e ca şi cum ai vrea să votezi cu o acriţă superbă, da’ ea nu există. În schimb poţi alege între 2 homosexuali păroşi care nu doar că te vor fute în cur (indiferent pe care îl alegi), dar pe lângă asta îţi vor şi râde în faţă că “i-ai ales de bună voie”.

Prezentată în lumina asta, evident că votarea nu e foarte atractivă. Doar că există un schepsis.

Există o alternativă la vot, şi anume împuşcarea candidaţilor. Sau nu alegi nici un candidat, mna, se formează temporar un consiliu de administraţie din oamenii care par mai de încredere. Lucrul acesta nici nu este atât de rar pe cât se crede, până la urmă cum funcţionează o firmă cotată la bursă? Tot cu consiliu de administraţie, etc.

În practică însă nu-i rentabil (fezabil) să tot schimbi sistemul de vot la fiecare 5 ani. Monarhia a funcţionat sute de ani până să se trezească francezii să-şi tragă Republica. Comunismul a ţinut câteva decade din care cel puţin una cu foamete, frig şi fără opţiuni.

Faptul că există posibilitatea reală ca însuşi modul de alegere al clasei conducătoare să fie chestionat (challenged) arată o nemulţumire profundă a oamenilor, la toate nivelurile. În realitate, chiar dacă lucrurile merg extrem de rău, totuşi simplul vot aduce de obicei o schimbare perceptibilă suficientă cât să păstreze calmul maselor.

Ajunşi în acest punct să ne tragem sufletul şi să mai privim odată la constatarea făcută mai sus: votul e singura armă a cetăţeanului, în vasta majoritate a cazurilor. În afara excepţiilor când lucrurile au ieşit de sub control suficient cât să fie eliminaţi fizic politicieni, singura posibilitate este de a vota. Ce implică asta?

Spre exemplu, sistemul electoral al nostru nu implică penalităţi pentru scoruri prea mici. Da, partidele care obţin sub 5 procente sau pe-acolo nu intră în Parlament, dar nu le împiedică nimeni ca peste 4 ani să încerce din nou a obţine locuri în Parlament, folosind exact aceeaşi oameni. Similar, sesiunile de votare la care nu s-a adunat o masă critică nu sunt anulate: dacă mâine ar fi alegeri prezidenţiale şi din România s-ar prezenta doar 3000 de oameni care aleg candidatul A, iar pe lângă ei se mai adună 5000 de oameni care aleg candidatul B, păi B este preşedinte. Chiar dacă raportat la masa totală de potenţiali alegători aceşti 8000 de oameni sunt irelevanţi.

Revenind la exemplul cu homosexualii de mai sus: în primul trebuie să-l modificăm pentru a preciza că deşi ai de ales între ei 2, totuşi tu ai la dispoziţie un briceag oarecum tocit; la rigoare, dacă te doare prea tare poţi să scoţi briceagul şi cu el să lupţi, să-i scoţi ochii malacului, chestii d-astea. Da, o fi având statul la îndemână armată şi poliţie, da’ tot nu se compară cu câteva zeci de milioane de oameni înarmaţi cu flegme şi scaune rupte.

În al doilea rând trebuie să modificăm exemplul spre a reprezenta faptul că acei doi candidaţi la a te fute în cur sunt totuşi diferiţi: anume, primul se vede că-i plin de muşchi, trage la fiare, are ditamai chestia, şi mai e şi beat clampă; al doilea în schimb e mai efeminat, pare să aibă un complex de mărime şi pe lângă asta are şi lubrifiant la el. Parcă devine mai uşoară alegerea. După 20 de alegători care aleg cu nenea Alifie, primul candidat iese de pe scenă şi în locul lui va fi adusă o travestită ca să concureze. Caz în care vei alege travestita, ca poţi şi tu s-o fuţi pe ea. Se înţelege mecanismul prin care condiţiile devin mai bune? Ideea-i că făcând alegerile bune s-ar putea să ajungi peste 20 de sesiuni de vot în pat cu Ileana Cosânzeana. Bine, în practică asta nu se întâmplă niciodată, da’ măcar o curvă tânără şi curăţică o fi (speră alegătorul).

Şi cam asta-i. Dacă tu la prezentarea gaylor nu spui nimic, s-ar putea ca restul publicului să fie format din beţivi şi tipe sadice, iar tu la final să te tratezi de fisuri. Reţinem totuşi cele două mari opţiuni din toate timpurile: votul sau ghilotina. Votul sau răscoala. Votul sau revoluţia.

Având în vedere că suntem mult prea blegi pentru a face vreo revoluţie serioasă mai devreme de 30 de ani de la ultima, io zic să ne bazăm totuşi pe vot.