Probabil aţi văzut ditamai subiectul de presă: faptul că un număr de 40 de utilizatori DC s-au ales cu urmărire penală pentru activitatea lor. Trecând peste penibilul faptului că au strâns doar 40 de oameni … (bun exemplu de FAIL, mă gândesc), hai să facem o comparaţie:
E ca si cum ai aduce 1000 de somalezi flamanzi, ii bagi intr-un supermagazin doldora de mancare si un batranel care e “paznic” de rafturi alearga dupa ei sa incerce sa-i opreasca…cam asa de ridicola a ajuns situatia.
Exact aşa.
Liniile de demarcaţie dintre PI (proprietate intelectuală) şi restricţie-inutilă sunt foarte vagi. Instinctul omului este să fure, să aibă, să cunoască. Nu intrăm în detalii pentru că nu are rost.
Dar ideea rămâne. E greu şi implică riscuri să furi mobila din casa cuiva, iar dacă eşti găsit cu ea la tine în cameră furtul este dovedit foarte uşor. Dar dacă eu am cumpărat ieri ultimul disc Paraziţii iar astăzi trag varianta mp3 de pe net fiindcă mi-e lene … no, cum stăm? De ce să cheltuiască statul sume relativ importante pentru a mă pune pe mine în situaţia să-mi dovedesc nevinovăţia?
Costuri.
It’s that simple. Pirateria există fiindcă este la îndemână. Sistemul judiciar este o resursă limitată, la fel ca cel poliţinesc. Este contraproductiv să plătească statul salariile poliţailor care monitorizează DC, este total anti-economic ca statul să plătească un judecător pentru a analiza zeci de dosare de genul ăsta.
Ştiu, nu-i etic. Dar nici extrem de dăunător nu este, punct. Dacă te apuci de construit scaune nu te plângi că arunci o bună parte din lemn în urmă tăierii/cioplirii. La fel, dacă te apuci de antreprenoriat pe muzică .. ar fi ideal să nu te plângi că ai pierderi din piraterie. Sau cel puţin să nu plângi ca o pizdă.
Sa fim seriosi pirateria nu s-a inventat in RO, se practica peste tot doar ca numarul piratilor difera :P Acolo, dincolo, in taile”civilizate ” omul isi permite sa isi cumpere ultimele aparitii soft sau muzica, fiindca are cu ce.:a un salar de 1500 de euro nu e mult sa dai 35 de euro pe un Kaspersky cu licenta, frumos impachetat…La 1500 de ron (cine are atata) te cam doare inima sa dai aceeasi suma, cand totul este de de cel putin doua ori mai scump iar puterea de cumparare de 4-5 ori mai slaba.
Nu e etic dar daca oamenii ar avea cu ce , nu cred ca ar recurge la aceasta forma de a-si saisface nevoia de cultura,
Daca sunt pe langa subiect nu ezita sa ma taxezi, timp de o saptamana nu am ascultat nici o stire. NIMIC….
Poate la noi inca nu e raspandit, nu=l cunosc pe nici unil.
Rezultate live : Pare rau, dar ce-ai scris acolo n-are nici un sens. Si-ar fi pacat sa te las sa semnezi cu ancora in cazul asta.
Cartim : Bre, nu-i vorba de bani aici, ca nu-i necesar ca omul sa vada ultimele filme sau sa auda ultimele melodii acasa la el, gratuit. Daca vrea sa-si cumpere. Argumentul cu “sa fie ieftin” nu-i departe de “sa ne dea statul”, “sa faca statul sa fie ieftin” s.a.m.d.
Dar dincolo de asta este de criticat prostia astora care cred ca pot controla digitalul. Asta e de atacat, faptul ca ei vor sa foloseasca resursele statului intr-o batalie pierduta de multa vreme.
Scot pălăpria! “…Nu intrăm în detalii pentru că nu are rost…”
Ba dimpotrivă, nu-i furt. Furt e atunci când, cum ai spus și tu, îi iei omului bunul din buzunar sau din casă.
Nu se numește furt a descărca o chestie care prin definiție nu-i palpabilă (informație) – în sensul că nu poți pune mâna pe ea să o iei – dintr-un loc public cum e DC. Mai ales că după ce copiezi informația respectivă, ea continue să existe acolo, accesibilă ochiului public.
O a doua chestie de clarificat este cea că simpla copiere (repet, simplă copiere, nu și comercializarea) a unui material nu provoacă pagube de absolut nici o natură proprietarului materialului. Este ceea ce americanul ar numi „fair use”, iar logica conform căreia sharing-ul aduce pagube poate fi demontată cam așa:
1.Dacă cineva îți copiază proprietatea de pe Internet fără să o fi plătit, fii liniștit, probabil că oricum nu ar fi dat banii pe ea, deci până acum zero pagube (se aplică foarte bine în România, unde nu oricine își permite licențe de Windows și Office).
2.Mai mult, foarte probabil că X-ulescul care ți-a „furat” melodia de pe DC++ îți promovează chestiile mai bine decât ești tu în stare, deci pagubele sunt pe undeva negative. A emite pretenții și a te plânge că nu câștigi destul din cauza pirateriei denotă un pic de ipocrizie. În cazul Statelor Unite, toată treaba-i un doublespeak datorat suflului în ceafă venit de la corporatiști. La noi s-au trezit câțiva ciumeți, vezi doamne, răniți în orgoliul de hartiști.
3.Există metode tehnice (nu 100% sigure, dar deh, nimic nu-i sigur pe lumea asta) de protejare a proprietății intelectuale. Au existat nenumărate tentative (de la metode de protecție a discurilor la DRM) nereușite de a băga pe gât utilizatorilor chestia asta, cele mai multe ducând la feedback negativ din partea user-ilor plătitori. C’est la vie.
Mă gândesc că Richard Stallman o fi de fapt doar un hipiot oarecare, dar știe el ce zice. Eram fix în pom cu maimuțele dacă Poe, Orwell, Eminescu sau Dostoievski se trezeau să-și protejeze operele ca pe niște copii paralitici. Și fix acolo o să ajungem dacă mai continuă chestia asta și cea cu patentele.