.. privea cu ochi cald-visători înspre Marea Trecere, ezitând vag între hotărârea unui pas sau dulcea amânare a inevitabilului; ştia că odată şi-odată va trebui s-o facă, va fi împinsă brutal de apăsarea celor de-o seamă cu ea, totuşi găsea delicioasă încetineala aceasta a indeciziei. Gândurile i se învolburau precum norii bătuţi de vânt, era liberă să facă ce doreşte însă timpul se scurta iremediabil; se bucura dureros de fiecare fracţiune de secundă ce-i rămânea la dispoziţie, o încânta nesupunerea, se bălăcea în refuz ..
Brusc se hotărî, îşi făcu avânt şi puse la rândul ei piciorul pe trecerea de pietoni. Mai avea 4 secunde de verde!
( al naibii, de bună voie n-aş fi scris nici plătit .. )
( 646 caractere, nu-i chiar arhiscurtă )
… trebuie sa-mi pornesc imaginatia ca sa aflu sfarsitul :) e fain:)
did i read this one before? :D oricum mai am multe de invatat de arta de a scrie, dar nu cred ca va merge fara talent si aia clar duc lipsa de
freeseodesign:
Eu nu plănuisem un sfârşit în plus faţă de ce apare în text. Then again, ai tu o idee .. PA în lanţ.
adizzy:
Nu-i artă .. just lots and lots of exercise. Dacă citeşti literatură s-ar spune că jumătate din drum e parcurs.
Marele Verde