Puţin despre oraşe şi constrângeri

Learn to drive. Get a job. Go to work.
Get a girlfriend. Have children.
Follow fashion. Act normal.
Walk on the pavement.
Watch TV. Obey the law.
Save for your old age.

Now repeat after me: “I AM FREE”

Citatul venea iniţial şi cu o imagine faină, da’ n-am de gând să ocup spaţiul pe server. Mesajul transmis este clar şi răspicat: sunteţi (suntem) o turmă şi atât.

“Ia-ţi o slujbă, mergi la slujbă, căsătoreşte-te, fă copii, comportă-te normal, urmează moda, îndobitoceşte-te la TV, mergi doar pe căile bătătorite, ieşi la pensie, ascultă legea; acum repetă după mine: sunt liber.”

Într-o discuţie în contradictoriu cu Corpus Perlucidus şi Anima Exsanguis (coautori pe un blog abandonat), CP a tranşat problema astfel:

Libertate totala poti sa ai si cand alegi sa traiesti in munti/padure (loc cat mai departe de orasele dezvoltate). And yes there are people who did and do that without being dead.

Asa cum ai prezentat tu lucrurile prin comparatii, se poate spune ca suntem mai liberi, ca avem lesa mai lunga decat a altora, nicidecum sa vorbim de o libertate totala. De exemplu eu pot spune ca femeile Arabe sunt libere pt ca ,spre deosebire de femeiele din unele triburi de America de Sud, ele pot sa aleaga sa nu-si mutileze organele genitale. Tot o chestie de fashion e.

Eu atrăsesem atenţia că totuşi avem libertăţi: de a primi educaţie, de a ne alege slujba, de a nu urmări media tradiţională, de a ne comporta neconform cu tradiţiile, libertatea religiei şi exprimării ş.a.m.d., chestiune care totuşi nu tranşează problema în adâncul ei: purtăm sau nu lesă?

Sau, pe scurt, în cuvintele lui AE,

a avea mai multe drepturi decat altii nu inseamna libertate!

Haideţi să desfăşurăm ghemul invers şi spuneţi-mi dacă greşesc pe drum.

Există asupra vieţii umane cel puţin trei mari seturi de constrângeri: psihice, concrete şi economice. Cele psihice sunt clare: nu faci lucrul X fiindcă există o superstiţie, te trăzneşte Zeus, faci lepră, arde Dumnezeu cetatea dacă faci sodomie; istoria omenirii este şi o istorie a renunţării la credinţele stupide. Constrângerile fizice sunt la fel de clare: nu treci râul dacă nu ştii înota, nu urci pe Himalaya dacă eşti îmbrăcat doar în frunze, nu traversezi deşertul fără resurse de apă; istoria umană este şi istoria cuceririi acestor obstacole. Constrângerile materiale (economice) răsar din interacţiuni: nu călătoreşti prin lume dacă n-ai bani sau n-ai măcar un talent pe care-l poţi preschimba în bani de-a lungul drumului; dacă n-ai bani ori nu papi icre negre ori te duci să prinzi peştele cu mâna ta; adeseori datorită lenei confundăm lipsa banilor cu lipsa opţiunilor.

Administraţiile umane nu fac parte din lista de constrângeri, după părerea mea. Ele sunt rezultatul interacţiunii economice, nu un construct pre-existent. Oamenii primitivi, vânători şi culegători, s-au adunat în cete nu pentru că cineva i-a obligat ci pentru că aşa era mai fezabil pentru a hrăni grupul. Liderul, masculul alfa este în poziţia de conducere doar pentru că există o ceată care are nevoie de conducerea lui. Aşezările umane au evoluat ca dimensiuni înspre oraşe şi metropole pentru că lucrul acesta era convenabil locuitorilor, mi se pare. Pe măsură ce tehnologia evoluează devine din ce în ce mai judicios să locuieşti în oraş: alegând să stai la sat vei fi nevoit să faci drumuri ori de câte ori ai nevoie de pantofar, croitor, medic capabil, unelte ş.a.m.d. – chiar dacă la sat pe bucăţica ta de pământ pari mai independent. Ne-a tras cineva cu forţa în oraşe? Haida-de. Vedeţi doar cum de 20 de ani încoace oamenii pleacă dinspre sat înspre oraş şi dinspre oraşe înspre Bucureşti. De ce oare?

Desigur, pe măsură ce creşte complexitatea aşezării umane creşte şi complexitatea administraţiei necesare. Scenariul în care administraţia nu mai doreşte să predea frâiele puterii este plauzibil şi bogat în exemple istorice. Un administrator poate exploata temerile oamenilor, creând astfel o “lesă” mai mult sau mai puţin inteligentă în care să-i ţină pe aceştia prinşi.

Spre exemplu, tăind oamenilor accesul la educaţie, cărţi şi cultură îi poţi menţine într-o stare de necunoştinţă vecină cu sclavia; oamenii proşti de la ţară care-i sapă pământul popii sunt un bun exemplu: ei fac asta strict pentru că popa este administratorul celor veşnice, şi nu vrei să te pui cu el. Omul alb care totuşi are acces la cărţi, ziare, televiziune, poştă şi internet se poate spune că are la dispoziţie mijloacele de a fi liber. Este, desigur, responsabilitatea lui de a actualiza această putinţă: şi anume, menţinându-se informat, sacrificând timp pentru a fi la curent cu treburile polisului.

Se pot inculca multe frici – de moarte (ah1n1), de terorişti (9/11), de orice doriţi. Se pot controla masele lipsindu-le de dreptul la justiţie şi de cel de a părăsi locul – câţi au dorit să asiste chiar şi pasiv la crimele comunismului? Dacă-i întrebi, nimeni. Se pot controla masele tăindu-le libertatea economică şi apoi pretinzând că tu eşti singurul administrator capabil să ofere resursa aceea (de ce insistă FMI cu liberalizarea pieţei energetice?). Se pot controla masele inventând un pericol extern în numele căruia să-ţi arogi tu însuţi mai multă putere. Totuşi câte astfel de constrângeri îl apasă pe omul alb, pe europeanul sau nord-americanul mediu?

Sau, citând-o din nou pe C.P.,

Libertatea ta totala neaparat include si libertatea total a unui criminal/obsedat sexual. Nu inseamna ca tre’ sa-l tolerezi ci inseamna ca poti alege sa te aperi prin: moartea lui, torturare, sa fugi, sau sa stai sa fii abuzat. Din punctul meu de vederea libertatatea nu include neaparat siguranta/comoditatea/mora​la.

Cam pe-acolo. Omenirea alege de mii de ani să cedeze bucăţi de libertate în schimbul comodităţii. Este o diferenţă simplă, alegând să participi la schimburi economice nu poţi fi decât prins în “lesă” de către ofertantul celeilalte resurse. Tot ce contează este să nu existe altfel de “lese”, cele mentale, cele inventate, obstacole puse de diverşi indivizi doritori de căpătuială.

Doriţi să identificăm împreună astfel de obstacole artificiale? Putem începe de la TSA şi restrângerea intimităţii americanului mediu în numele luptei contra terorismului dacă aveţi chef.